ema serpentine

ceremonia cadourilor

2009-12-17T22:57:00.002+02:00

vom discuta in cele ce urmeaza, pe marginea craciunului ce se apropie cu pasi marunti, imbracat in sarbatoarea copilariei, mirosind a mere coapte si vanilie. pentru a contura tabloul, vom aminti despre fotoliul vechi al bunicii, despre draperiile cu frunze de artar si funde rosii, de camara pregatita sa fie devastata de maini de gospodina si copii furisandu se.

nu vom trece cu vederea masa ce troneaza in mijlocul incaperii principale, masa ce asteapta sa fie gatita in ajun, cu brad proaspat , nuci si tacamuri argintii, cu portelanuri zugravite manual,…

e atat de bine sa intretii un vis, sa l strangi buchet in mintea ta de copil si sa i dai frau liber atunci cand toti ai tai rostesc intrun glas: copii, puteti deschide cadourile! …cadouri ce vin firesc, din dorinta Mosului de a face fericit personajul de poveste din tine, cadouri ce se daruiesc tinand seama de "practic" si de "natural"..

privit in oglinda, craciunul actual, cel pe care incercam sa ni l explicam de fiecare data, craciunul contemporan, ne priveste de undeva din camera de comanda a tehnologiei, toate ingredientele unei sarbatori emotionante fiind trecute prin filtrul glam, fashion, deconstruit, alternativ. ne place sa ne sarbatorim craciunul in locuri dintre cele mai nefiresti: o insula, un hangar, un club de noapte, un gang… avem impresia ca fara costume inspirate din povestile manga, nu vom putea gusta licorile mixate de "artistii alcoolului" invitati la petreceri… cadourile pe care le cumparam pentru altii sunt tehnologice, reci, impregnate cu arome chimice, dictate de inventii noi, de trendul international care stie ce vrem..

ornamentele bradului de craciun, tacamurile si jucariile - toate tin cont de ultima tendinta, de culoarea-vedeta impusa pe piata, de materiale si forme nenaturale, dintre cele mai nastrusnice… hainele cu care ne dorim sa petrecem craciunul sunt cautate indelung, rasfoind colectii ale designerilor din plastic, haine fabricate din fibre tehno, cu taieturi si volumetrii de remarcat…

suntem pregatiti sa ne sarbatorim sfarsitul de an in medii caustice, minimaliste, cu mobilier impracticabil si mancare tinuta in capsule frigorifice. ne plac exploziile controlate, sub forma de bombe miniaturale, cutii ce explodeaza… avem impresia ca valorile s-au strans toate intr un recipient, au fost mixate, si din acest mix a rezultat o anti valoare postmoderna. impresia este uneori o certitudine, un gol in stomac sau chiar o parere de rau. nostalgia fie cu voi!

…si luati aminte: prajiturile bunicii, jucariile din lemn si material textil, bradul cumparat in ghiveci, masa cu asternut alb si tacamuri traditionale, lumanarile de culoarea untului si hainele decente si curate_ toate acestea sarbatoresc un craciun adevarat! restul e doar tehnologie si tendinta.. si inregimentare. hmm.. si pentru aceasta forma de sarbatoare, termenul "craciun", nu este cel mai potrivit.

sarbatori fericite!

Sa vorbim despre negru

2009-12-17T17:05:00.000+02:00

Daca vrei sa iei masa cu prietena apropiata, cu superiorul tau de la serviciu sau cu o cunostinta circumspecta, te vei imbraca in negru. Daca vei fi invitata la un soiree la care sa dai nas discutiilor referitoare la hainele cele noi ale multimii sau incalzirea globala anuntata, te vei imbraca in negru.
Daca sotul tau drag iti propune incursiunea vietii, ambalata intrun pachet de vacanta all-inclusive, cu sampanie si snow-mobil, semineu si prietene fanteziste, iti vei lua salopeta matlasata, botinele si hanoracul din piele – toate negre.
Daca scopul este unul imediat, in orice demers, obiectiv sau personal, o nonculoare ca negrul iti poate da aerul correct, atat in plamani cat si in fata contracandidatilor la popularitate.
Intotdeauna, miza este desprinsa din cartile citite pe fuga, din visul unora, implinit fara prea mult effort. Si aceasta miza contine negrul.
O piesa vestimentara neagra: fie ea rochie, pantalon cigarette, camasa, jacheta sau chiar combinezon, are puterea de a propulsa zambete, firul gandirii fiind direct proportional cu textura materialului din care sunt croite.
Negrul este rock, contemporan sau silfid, impunator, desprins de lumina, mereu nesfarsit.
Negrul iti construieste linia corpului altfel decat o fac placutele culori, te diferentiaza de lumea printurilor florale feminine, iti da putere si iti readuce increderea.
La fel de bine te poate separa de ceilalti, iti poate induce starea de lesin, te poate transforma intrun personaj care sa nu-si mai doreasca nimic, doar singuratate – dar aceasta este o discutie pe care adeptii conceptului” negru” ar trebui sa o poarte cu psihologul personal.
Exista nuante de negru intens, negru “amagit” cu putina culoare, virat inspre rosu sau albastru, negru-gri. Deasemenea, textura materialului poate influenta calitatea si taria nuantei.
Exista piese vestimentare negre, care iti spun povesti, care vorbesc de la sine, prin volumetrie sau taietura, modele in relief, accesorii integrate sau alternarea texturilor. Exista rochii negre facute parca pentru a-ti smulge o lacrima si un ohh numit suspin..
Negrul tau este o blana matifiata, o stofa din lana fina, jacheta cu umeri perfect conturati.
Negrul este istorie. “El” iti spune cum sa te comporti, iti ascute simturile.
Imbraca-l si vei simti puterea. My Black it’s beautiful.

test

2009-11-10T10:31:00.004+02:00

vrei sa mergi la un curs de calarie si nu sti ce sa imbraci?
te preocupa intens imaginea ta din virtine, atunci cand le parcurgi cu nesat, pe bulevardul preferat?
ai nevoie de cateva sfaturi care sa vizeze in principal directia in care sa mergi cand vine vorba de noi investitii... vestimentare?
nu ti mai plac bijuteriile tale opulente si crezi ca e o aroganta sa porti mai mult de 2 bile?
ai nevoie de ore bune pentru a ti alege tinuta cu care sa infrunti seful la o sedinta scrobita ierarhic?
vrei sa gusti din stralucirea vedetelor americane si nu sti cate paiete sa ti adaugi la bluza din bumbac serge?
vrei sa l auzi mai des pe iubitul tau rostindu ti ofrande ce ating subiecte precum "sexualitate", "stil", "evolutie"?
te ai intristat de prea multe ori doar la gandul ca prietenele "atotcunoscatoare" ar putea avea unghii mai slefuite decat ale tale?
ai curajul sa ti insusesti mersul doamnei x din filmul y si apoi sa pasesti cum ai invatat si nu altfel pe strada p?
vrei culoare cu orice pret si nu sti de unde sa te infrupti?
ai minte suficienta incat sa te concentrezi atunci cand esti la birou( sa zicem ), si nu pe funda camasii cumparata de pe cea mai strabatuta artera a Londrei?
esti suficient de stapana pe tine atunci cand esti la o petrecere, incat sa ti permiti sa gusti si din cocktail-ul la moda, dar si din traditionalul scotch? tu stii ce este acela "stil personal supraveghiat"?
ai atins vreodata o perla veritabila? stii ce este acela un certificat de garantie cu patent?
stii ce greutate trebuie sa ai pentru a putea escalada o pereche de pantofi cu platforma?
icon- este un termen ce denumeste o persoana determinata sa demonteaze reguli in favoarea instaurarii altor reguli, sau o figura ce ti plange la comanda dintr un tablou?
ai testat cumva fericirea la secunda, ce se releva doar in imediata apropiere a magazinului suprem?
iti place sa ...smokey eyes?
ai repere imediate atunci cand cineva pronunta langa tine: ochelari de protectie, jabou, epoleti, drapaj, animal print, cascheta, mink, botina, Prada, cox denim, print digital?
daca ai raspuns cu "da" la majoritatea intrebarilor de mai sus, esti calificata in cursa pentru "cea mai"!
daca raspunsurile tale au fost ezitante, insotite de zambete in coltul buzelor, mai ai o sansa - accea de a trai curat, imbracata in ce ti trece tie prin cap, dezbarata de conventii, frustrari si manipulare, dar cu un asa de mare simt al penibilului de...apa dulce!

campul cu privighetori

2009-10-20T10:25:00.004+03:00

campul cu privighetori era imprejmuit cu tufe de bumbac proaspat. alte cateva parcele din stanga si din dreapta mea- cum priveam spre rasarit, profitau de aerul aburind ca ceata ,cu gust bun de zahar ars...
pe campul cu privighetori ma plimbam adesea, fericit ca tufele prosperau, alimentand florile albe ce urmau sa demonstreze o bluza-prototip..si asta in viitorul apropiat!

imbracat din cap pana n picioare in poliester carbonat pluricelular - o inventie de a fratelui meu gandacul verde-argintiu, supravegheam atent cultura mea de fibre, ce urma sa ma scape de acest compus chimic pe care nu l agream.
vesmintele mele respectau rigorile etichetei moraliste a lupilor, vorbeau singure si erau pe placul egretelor moo-moo ce locuiau aproape de cercul polar: bluza cu fermoar din piatra de var, cu butoniere pe umeri, pantalonii tip schior- cu dungi din matase artificiala tesuta in gherghef si mantia generoasa, din fibre de paine arsa, asamblate pe cant.

revenind la tufele mele de bumbac...spun doar ca asteptam sa ajunga la maturitate, sa l vad cu ochii mei, sa l ating cu pleoapele mele reci si sa l duc in trasuri cu roate de 2 m in diametru..exact la sezatoarea doamnei k, pentru a fi prelucrat.
abia apoi urma ca din cupoanele de material sa construiesc "de-ale corpului", dupa modele si schite facute de graur- fara sa clipeasca.

trecutau anii... si acum mai port vesmintele facute din bumbacul tinuturilor de poveste ai copilariei mele...si inca mi vin turnate..
s au transformat atatea: campul cu privighetori nu mai exista, pe locul acela fiind construita o fabrica de jucarii mecanice.. altfel..corpul meu a devenit mai zvelt, oasele mele cantarind mai putin de 5% din greutatea corpului..

astfel, pielea mea abia se mai distinge pe ici pe colo, dintre hainele inchise strict , pana n gatlej.

aa..si am un inceput de mutenie, asta pe langa aripile ce imi mijesc sfioase dintre coaste..

usor usor, ca intr o poveste circulara, am sa ajung, alaturi de frati si surori de ale mele..sa numim o pajiste, dupa numele noastre, sau macar dupa specie. si vom planta si bumbac, din care sa ne tesem vesminte de oameni, si tot asa..rotind destinul..

doi cate doi

2009-10-13T14:25:00.007+03:00

imaginea iluzorie a cuplului din primavara vietii pamantene nu mai exista de mult timp. in locul ei, construit din materiale reciclate, printul cu cei doi, aparent imbratisati, cu pete lasate in urma de timpul fraudulos- fluturand in perete.
cuplati de lumea din jur, cu cate o vorba din duh alaturata zambetelor-sincere felicitari, cei doi ametiti ai dunelor de nisip, au inceput sa puna pret pe camera goala, doar a lor, pe obiectele plasmuite cu eforturi, completandu se unul pe celalalt cu har si atentie sporita, atentie-24h cam.
trecerea la orarul de toamna, cu eletricele vanturi ale aerului rece din incapere, a schimbat atitudinea unuia, apoi pe a celuilalt, si pe rand, ca intr o stafeta deschisa intre doua lumi-alte lumi- cei doi au capatat carcase scrobite in alb, s-au mutilat ca sa incapa fiecare in noua sa casa, au renuntat la lumina din incaperea gazda, au tacut, usor azi, malc maine, total- pana azi..

(misuna gandurile, privirilor nu li se mai da curs decat in fapt.
cautarile tin azi mai mult de zei decat de consistenta a plamadirii unicului corp din doi.
vestea ca razboiul de independenta cautat pana intr un final de fiecare pamantean se transforma azi in certitudine, stirea ziarelor manjite de tus era schioapa, de o schioapa ..

din fiecare cochilie razbateau firicele de soapte, din fiecare suflet de copilandru transpirau emotiile singuratatii ambivaletta.
se stiau separati prin comparatia cu gemenii, se doreau calmi, fiecare in umina lui, culcat departe de celalalt fost.
amprentele ramase nesterse isi pierdeau din grosime, perioada zambetelor in vant trecand usor-usor pe la nasul trecatorilor.
in incaperea alba coala nu mai locuia nimeni.
irigate, florile fermecau aerul rece.

Emilian - femeile dupa anita bryant

2009-10-07T11:11:00.001+03:00

Emilian - femeile dupa anita bryant
Asculta mai multe audio Divertisment

Emilian - festivalul enescu pescu

2009-10-07T11:09:00.001+03:00

Emilian - festivalul enescu pescu
Asculta mai multe audio Divertisment

constatari pentru o doamna indispusa ( link )

2009-09-30T10:21:00.013+03:00

in fundal anita bryant cantandu-si viata: paper roses
singur in biroul iluminat slab, ajutat de penita bine inmuiata in negrul omniprezent:

le recunosti la evenimente de tot felul, iti atrag atentia tocmai prin decenta cu care stau pe loc si privesc pe sub borurile largi ale palarilor. nu fac cu mana, decat atunci cand recunosc o cascheta de taximetrist, sau cand, manate de o politete vertebrala - recunosc in treacat cate o prietena veche si uitata prin sertarele sufletului ei unicorn.
aceste doamne sunt de fapt femei deprimate, fapturi ce au simtit nevoia sa apara in lumina reflectoarelor prafuite, sa guste din nesatul osandit persoanelor expuse - asemeni lor - pe stalpii de publicitate afisata..
s au lasat purtate de valul glam al socialului crud, de barbatii dispusi la orice ora sa le sopteasca pricepute cuvinte de amor, insinuate printe roze si parfumuri de lavanda, printre rochii inchise pana n gat - dar cu asa de multe optiuni la atingere..
aceste doamne stau astazi in coltul lor privilegiat, cineaza la masa lor pastrata in carnetelele ospatarilor cu zambet strengaresc, dispun de soferi tacuti si şagalnici, se complac in situatii eterice ca substanta sau durata..
mijirile singuratice, rochiile lor perfect asamblate - toate acestea nu au un corespondent real,... se fac nevazute atunci cand lumina se stinge brusc, si noaptea de mana cu gandurile solitare incep sa alerge nestingherite pe campiile intinse ale framantarii..
bijuteriile acestor doamne de seara, poarta in ele miile de ani de manufactura, energia nestirbita a pietrelor rare, dar si dorinta arzatoare a barbatilor ce le-au daruit elegant. blanurile aruncate in vestibul ca dupa un razboi deja dus - se simt inutile si grele, imperfecte si fara suflare..

daca palmele lor ar putea vorbi..cate mii de cuvinte le-ar scapa intre doua rugaciuni..cate ne ar spune depre petreceri scaldate in vinuri scumpe, despre dansuri lente si pregatite sa invrajbeasca trupurile..cate fraze de alint, senzatii tactile starnite doar pronuntand cuvinte precum "trussardi" sau "ferragamo"..
(zambetele rare sunt cele mai false dintre grimase!)

#singuratatea nu are leac atunci cand, infasurata in zeci de fete perfect machiate, fata cu care te-ai nascut ramane impietrita, gandurile desarte planand sub forma de aura, deasupra coafurii coloniale..
hainele tale nu au nici scop si nici lejeritate, cu toate ca la inchegarea lor au lucrat maini de aur si minti de lauri..#

doamne precum cele propovaduite mai sus intalnim la orice pas, flancate de caini de rasa sau de barbati cu averi precum campurile manoase din Dobrogea. le invidiem si admiram in acelasi timp, ne dorim sa le cucerim sau, de ce nu, sa le semanam intocmai. ne dorim viata lor aparent linistita, tabieturile si anturajul lor. de cele mai multe ori insa, privim aceasta perspectiva dintr-o lumina buna, frontala, fara sa analizam textura panzei sau calitatea vopselurilor.

una dintre aceste doamne sta chiar acum in fata mea. numele ei este v i d
cred ca mi-a ajuns/anita bryant - paper roses

auditia

2009-09-16T10:06:00.006+03:00

buna ziua!
ma declar inca de la inceput, un meloman de situatie, un gurmand al fructelor muzicale prezentate pe scenele romanesti
manat de aceste consideratii, am sa va spun ca am luat parte cu placere la cateva dintre concertele listate de organizatorii festivalului enescu..spun 'cateva', gandindu ma ca oamenii in floarea varsetei nu si permit festinul, la fel cu cei pensionati si usor plictisiti, dar prezenti la astfel de manifestari..
si..pentru ca acolo unde se termina intrebarea, intotdeauna exista un comentariu care sa o potenteza sau sa-i scada din aplomb, pun si eu o intrebare, dupa care am sa ma lansez in cateva comentarii pe tema stilului vestimentar existent in sala de concert, la loje, uneori mai mult pe holuri decat in mijlocul evenimentului - adica la oamenii imbracati pentru muzica,din respect pentru ei sau pentru cei din jur, la oamenii ce-si imbraca hainele cele mai bune, pentru o expunere in public.
in seara in care debussy ne a pus in urechi 'dupa-amiaza unui faun', in pauza, in loc sa ies pentru cateva momente, sa socializez dupa caz sau persoana, am ramas in loja in care mi am gasit loc, un loc bun, acustic si panoramic.
in pauza, asadar, am putut observa in sala mare, doamne si domni imbracati colorat, o masa rogvaiv, un curcubeu fara capete... barbati si femei ce purtau bluze, camasi, malete sau rochii, podoabe capilare sau bijuterii- toate colorate. din cand in cand, ma bucuram sa izolez din acest musuroi, cate o doamna imbracata decent, cu parul strans corespunzator, cu o poseta adecvata, si pantofi asisderea.
cat despre barbati, oricat de mult mi am aruncat privirile in stanga si dreapta, n am putut gasi macar un exemplar care sa merite atentia - haine sport casual, destul de rar cate un sacou, sau o camasa cu taietura fina. in afara de 'uniforma' unanim-impecabila a orchestrei, n am vazut rochii de bun gust, asa cum speram, n am vazut barbati imbracati in costume care sa li se potriveasca manusa, n am vazut camasi impecabile, sau accesorii care sa mi confirme ca ma aflam intr o sala de concert.
la iesire, personaje in etate, doamne sau domni, imbracati schimonosit si obosit, ce lasau in urma dare de naftalina si miros de spatiu inchis, impleteau discutii nostalgice despre vremurile de alta-data, despre rochiile stralucitoare ale mamelor lor, despre revolutia electrocasnicelor, despre cunostinte sau rude apropiate..

de fiecare data cand pasesc intrun spatiu construit sa expliciteze arta, fie ea vizuala sau de auz fin, asteptarile mele au stransa legatura cu stilul vestimentar al celor prezenti. acestte asteptari sunt suprimate brusc, atunci cand primul membru al orchestrei paseste pe scena! cu un nod mic in gat, cu altul la cravata ingusta din matase de india, va soptesc 'auditie placuta!'

2009-04-14T12:44:00.002+03:00

Buna dimineata, iti scru pentru pima data din tara de foc... te rog sa asculti tot ce citesti, sa nu te lasi abatut de drumul sinuos al textului, sa nu rupi foaia mi mazgalita imediat ce termini de lecturat..
Aveam atatea sa ti spun, acum au mai ramas doar cateva cuvinte..si ies greu, fara putere, din sinapse si clipiri de pleoape obosite de vreme...
Sarbatoarea la care te am asteptat, acea sarbatoare despre care vorbeam in conceptie si concepere...nu s a mai tinut, cauza principala fiind eu. M am dezis de astfel de evenimente care sa mi puna coroana, sa mi adune din suflet tot ce am mai bun – care sa ma puna sa jur. Casatoria e pana la urma o coabitare viitoare, posibila..niciodata o stare care sa tina de secunda, de prezent.
Ne o dorim, are farmecul ei..se poate deduce si are puterea sa ne tina pe un drum specific..dar nu se executa in prezent, odata cu gandurile..mereu e proiectata in viitor, in ce ar putea sa existe, sa fie, sa se nasca, sa se cumpere, sa poata fi impartit, despartit, mutat, separat. E asa o deconstruire a mitului, o cale prin care sa ti duci dracii la doctor, o mituire a spiritului, o pavaza in fata golului necapatat.
Speranta mea de bine are un destinatar – tu esti acela, si mi e bine gandind la imaginea ta din fata biroului masiv, la umbra ta dansand pe peretii inflacarati de lunina din soba..
Port in suflet respiratia ta la intampinarea somnului, am in buzunare batista pe care mi ai intins o cu un gest ferm la ultimul eveniment de familie – moartea doamnei noastre.
Fa ti timp si raspunde mi, incearca sa mi descrii starea ta, tonurile de verde din gradina ta nou construita. Fa ti dara timp si ascunde cateva cuvinte printre file, parfumeaza scrisoarea. Domnul C mi o va aduce in data, parca l vad alergand pe holurile lungi, pana la odaia mea..
Sper intr un singur prieten, care sa mi vada temerile si sa steraga lacrimile de pe fata mea.
Am sa astept.

Cu drag, al tau C

vecinul meu

2009-03-12T23:06:00.004+02:00

zilele trecute, pe strada mea linistita si strajuita de cladiri la dreapta si cladiri la stanga, si a facut aparitia un personaj misterios..
fara sa stiu la ce adresa noua s a mutat, ce hram poarta sau ce l a facut sa si gaseasca habitat tocmai pe strada copilariei mele...am inceput sa i urmaresc miscarile, pasii bine calculati, nonsalanta tacita cu care trecea in fiecare dimineata, la 9 trecute fix, pe langa fereastra mi lustruita si nelimitata ca si suprafata..

azi m am trezit ca de obicei, mi am imbracat hainele costisitoare si ,in fata unei cesti de cafea braziliana, am inceput sa astept,. privind prin fereastra goala, impartiala..stralucitoare si demna in fata soarelui de dimineata..
la 9 si cateva secunde, subiectul a trecut grabit , ca de obicei. purta o pelerina din stofa subtire, cadrilata, pantaloni stilul nemtesc interbelic, o servieta din piele maro, baston cu maciulie argintata..
parul in vand, si pasul bine masurat, m au facut sa ma intreb daca nu cumva, acest personaj intrigant,n a facut o scoala militara secreta, sau macar un curs de port arma..

imbracamintea celor din jur, ne poate intriga sau linisti retina.. stilul vestimentar, fie el eclectic sau corect, imprevizibil sau de o simplitate pura, monocrom sau dirijat de ROGVAIV, ne poate dicta starea si deforma principiile - usor usor, actionand ca un hot de noapte.
personajul pe care eu insumi l am urmarit cu interes pret de zile bune, avea in stilul sau de imbracaminte, ceva din stilul bunicului meu, alura colegului meu de banca din clasele primare, vivacitatea liniilor din vesmintele personajelor masculine din cartile citite in liceu..
incercand o concluzie, imi doresc relaxare vizuala, bun gust si bun simt..imi doresc sa vad - pe strada larga, oameni imbracati interesant, asumat, pe alocuri corect..
vreau sa inteleg ce inseamna lumea buna, cu ce se mananca, ce presupune o cafea la gradena din strada, alaturi de un caine de rasa, cu o carte in mana si o femeie cu miros de vanilie si paciuli in gand..

paris

2009-03-04T10:43:00.002+02:00

Prima idee demna de retinut din acest jurnal de calatorie europeana, ar fi urmatoarea:

Nu doar strazile au puterea lor de convingere, dar si lumea ce se perinda prin fata vitrinelor stralucitoare, aerul cald insotit de vanticelul rarait, plantele exoticizante- stranse buchete-buchete in vase imense de lut si de lemn, dupa caz...

Orasul acesta are gust bun, si fara sa vreau, spunand aceste cuvinte, imi vin in minte locurile minunate numite LA DUREE,restaurantele din cartierul evreiesc,parfumurile fructate lasate in urma de doamnele convertite la credinta suprema numita fashion.

Strazile pastreaza ideea de conceptie a arhitectilor ce au privit mult peste orizontul slab al oamenilor ce vad miniatura demna de standardizare..cladirile au grimase si pot sa ti vorbeasca..raceala cu care se aseaza impunatoare dealungul strazilor intortocheate iti muta gandurile si ti ia auzul..

Palais Garnier,Luvrul, Muzeul d'Orsay, Catedrala Notre-Dame,Musée du Montparnasse,Musée National du Moyen-Age..sunt cateva dinTRE pictogramele prezente pe hartile din mainile trecatorilor interesati sau dez-interesati..

Parcurile au visurile lor inca neimplinite...statui si verdeata asezate cursiv..concentric...cladiri in zare..orizont de cunoastere si satisfactie vizuala...arondismente asezate pe o tabla de sah imvizibila, desenate pe harti imense si vizitate anual de milioane de personaje ce se autointituleaza - turisti de placere...

Suburbiile cautate si rascolite exista si respira impasibile..Rue du Rivoli arunca artificii din fiecare magazin predispus la festin vizual..Champs-Élysées - se abandoneaza noptilor plin de lumina artificiala si promenada..cartierul Marais combate clipitul nostalgic si invita la nemurire si exibare naturala..

Toate aceste nume par oameni ce-si spun, fiecare, unul altuia - povestile de nemurire..stilul comanda totul,sau ce ne dorim sa vedem..spunea CINEVA...Parisul iti arata fata lui impunatoare,daca esti dispus sa l privesti ochi in ochi..
Orasul Paris ti se poate destainui,doar daca incerci sa-l digeri usor,cu tact si rabdare.

o palarie fara personalitate

2009-01-20T13:00:00.003+02:00

Pe dulap, plina de praful schimbarii, palaria mea construita din fetru gri-sobolan.
In acelasi dulap – o umbrela cu coada si lant metallic..
In mintea mea – dorinta de a evacua spatiul asta, de a mi cauta norii mei cu ploaia lor, cu tulburarile lor de comportament..
Dimineata o port la cafea, cu borul usor cambrat, dulce, ca un zahar din trestie de zahar cu zahar in gand.. cafeaua are deci alt gust, energia mocnita peste noapte, se rasfrange usor-usor in toate actiunile mele de peste zi..
Dupa ora doua, cand pranzul mi o cere si viata mi o cere, palaria mea are borurile drepte, intinse perfect.. ‘corpul’ ei are forma tubulara,cu suprafetele fine si anglicizate..
Masa de pranz are un gust minunat, desi codul unor bune maniere imi spune ca e sufficient de interzis sa porti pe cap, la masa, o palarie, fie ea si minuscula..
Dupa-amiaza care trece greu..cu fum de tigara si foi volante necitite, rasfoite in graba mare..
Seara vine cu vin si cu sare in palma..o cina usoara, cere o abordare stravezie a problemei..palaria se face deci cuminte, borurile curbate spre cer isi spun povesti despre noapte, cu iele calare si graunte fierte in tingiri de alama..
Inainte sa adorm, o mai privesc o data, ii zambesc pe sub mustata subtire si I spun ‘noapte buna’ cu ochii aproape inchisi..
Un somn frat cu lesinul o cuprinde si pe ea, palaria din fetru grej, prietena mea si a craniului meu, singura purtata cu grija..
Imaginea ei imi umbla pe retina, cautand strazi londoneze si smog si ceara de albine, palavragind in multime, luptandu-se tacit-taciturn cu tanara generatie.

costume notiune.al

2009-01-17T12:08:00.005+02:00

Faurarii zilelor au conceput un costum cu gust de secol XIX, incercat de mai multe tehnici, care mai de care mai abuzive...mainile lor dibace, au lucrat la el zi si noapte, folosindu-se de ace lungi si subtiri, ate abia perceptibile, degetare din cristal…mult sarg..
Se faceau ca lucreaza si in somn, asa erau de captivati-acaparati de acest proiect…
Mancau numai supe crème...seminte de mustar si mere cu fructul foarte foarte mic...
Nu aveau timp de discutii de curtoazie, de salutari in treacat si zambete pe sub mustati sulfilate..
Nu aveau..
Costumul ar fi trebuit sa fie gata la 7 pm, iar ei inca mai lucrau la gulerul alb..
Ba, sa ma credeti cand relatez: nici macar nasturii nu erau atasati, tivul din partea de jos parea nefinisat...iar dantela era desprinsa pe-alocuri..

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
A trecut timpul..costumul a fost finalizat, cu eforturi de ambele parti..echipa a renuntat la gustarile de cateva secunde, eu am renuntat sa I mai privesc on-line prin camera de filmat, atarnata deasupra atelierului spatios..
Mi-e frica de momentul
“proba”..
atunci cand am sa fiu nevoit sa-l imbrac (cu 5-7 minute inainte de discurs..
Acel moment se apropie..trebuie sa l incerc..altfel am sa apar doar in piele..ca regale nefericit din povestea croitorasului..

Sunt deja remodelat..mi se potriveste, masurile au fost luate corect, e foarte bine croit, zambetul meu e la locul lui!

Am sa ies dara!..
(discursul s-a dorit amplu, doar atat mi a iesit inainte sa cad la podea)
"Chemarea la lupta estetica..."

pedanta..

2009-01-06T17:22:00.001+02:00

‘Sunteti chemat de urgenta, maine dis de dimineata, la o intrunire cu tema: viata dumneavoastra e pe fuga, fuga nu e buna, propunem deci sa va linistim printrun program de infasurare. prezenta obligatorie!’
Dis de dimineata, asa cum spunea textul..a trebuit sa ma ridic din pat..sa mi fac patul..sa stau pe pat in timp ce ma imbracam.
Pantalonii mei verzi aveau ei ceva de comentat, ..de vreme ce carourile se scurgeau de pe ei vazand cu ochii…sacoul cel caramiziu ..altadata din catifea…parca nu mai prezenta supletea si textura potrivita..era rigid si mut.
Pantofii rosii stateau dezgustati intr un colt. singuri, atat de singuri…
Papionul maro era de negasit../eu am cotrobait,..dar nu mai aveam timp/..ceasul facea tic..rasuflam greu..
Am plecat fara el, in speranta ca cei prezenti /mai tarziu/ nu mi vor observa parul de pe piept, tuns scurt-scurt,inca vizibil.
Alergam pe strazi disperand si asudand..fara sa am ceva in stomac,ceva in maini..insa cu capul doldora de ganduri si distinse intrebari…
“program de infasurare…ce o mai fi si asta!??! /eu pe fuga, viata pe fuga…/ dar cum ma pot vindeca de asta..urmand un astfel de program..impus sau nu…cu ajutor sau fara….
Si alergam si alergam…monogam prin definitie…celibatar prin statut..
Si modist pe deasupra..curat modist!
Toate strazile aveau sens unic..cladirile erau si ele peste mine..parca mai incovoiate..parca mai zgarie-nor

Masinile au sensul lor pe lumea asta..insa in ochii mei sunt tot masinarii…
Am ajuns!mi am zis, sa nu mai astept liftul!!..sa urc , dara , sa urc..
Ajuns deci, am vazut o stand la o masa, retrasa..parea trista si de neimpacat..
Mi a zambit vag si m-a invitat sa iau loc..
Am simtit catarama ce mi apăsa stomacul gol si suparat..
Mi am dus mana la gat..uitasem ca n am papion..mi am strîns insa camasa ca si cum aveam frisoane..
I am zambit..
Mi a zis ca infasurarea a avut loc…si ca toti m au asteptat..
Am ramas incurcat…gandindu ma cat de multe aveam de facut in alta parte a orasului…cu alti oameni., pentru altii…
M am ridicat si m am uitat in jos la pantofi……..hai ca nu erau chiar asa de rosii…
Am salutat din mers si am plecat…zburand peste scari..
In strada la fel..
In capul meu acelasi vacarm…

Sunt pe fuga dar bine imbracat..
Vreau sa ma relaxez intr o zi..imbracat in pantalonii mei de pajama imprimati cu nori si pui de vrabie.
Si vreau sa sorb.. un strop de nectar….

copilul meu

2009-01-05T12:29:00.001+02:00

Spectaculos-spectaculos!
Uite cum imi tremura mainile..si cum imi penduleaza picioarele de aici de pe scaunul monstru!ce mi mai tremura capul si cat de cald imi e..parca vreau si nu mi vine, parca simt si nu e de ajuns..
Sunt cateva surle de agitat in aer si nu prea multe cuvinte de spus..
Uite cum ma indrept cu tot cu rotile cu totul spre tine…
Urmele de prin podele nu s facute de mine si nu s de urmat..

somnul

2009-01-05T12:28:00.000+02:00

Hai in strada!hai pe drumuri!..fa mi cu mana de departe si invita ma inspre tine!..recunoaste mi tricoul inscriptionat viu!hai!
Aproape ai ajuns langa mine!aproape ca stii cine sunt…hm..tu chiar ai idée?!/
Mangaie ma usor..si zi mi ce ai mai facut ..toate intr o propozitie scurta si neterminata..
Fa mi vant peste granite, da ma cu praf din palme si zi mi iarasi ce mi zici orice mi zici se noteaza..
Am plecat asa..imbracat si pregattit de somn..
Am pantaloni de pijama din poplin, bine printati cu umbrele si nori si pui de vrabie..
Si ma dau in vant dupa lapte cald…

picatura de smoala

2009-01-05T12:27:00.000+02:00

Sa deschid ochii..sa nu I deschid..
Sa ma fac vazut si pentru ziua asta…sa ma fac zic..
Sa deschid ochii..sa nu I deschid..
Sa I deschid!
Picatura de smoala din ochi isi incepe drumul zilnic, neintrerupt, nefericit si plin de stil!
Coboara pe fata-portelan..cu pometi rupti din fructe de mar..rupti parca .
Stralucirile fetei, datorate acestui luciu insinuat..o..aceste straluciri mi au dat batai de cap..pana in ziua aia de marti cand am spus stopp!!
Stopp!
Vreau o fata mata!..da ma cu baza..ilumineaza mi o!fa o sa rasara din noapte..sa cante pe campii si sa scoata din mine tot ce e bun de privit!
…dar sa nu mi mai straluceasca asa..ca un far pe mare ca un far pe mare

Si o mana venita parca din surplusurile de bunatate..imi pudra cu gratie nasul, pometii…pleoapele carnoase si fruntea!...si zona T..!!hihi
Picatura coboara deci..regula fiind respectata de zile bune..
Si coboara pe gat…de pe fata mea mata..coboara alunecand usor..si coboara..
Isi contunua drumul nestingherita..pe bluza mea multicolor dezvoltata..un joc nu alta!
Si pantalonii mei o asteapta..cu tot cu pantofi, cu tot cu talpi pregatite de smoala…
Hainele mele stiu cum sa astepte picatura..n au idée insa de pata ramasa in urma, de dara continua..de purul-impur devenit impur la puterea a2 a

2007m

2008-10-28T23:09:00.001+02:00

"dragule, trei cuviunte si trei inspirari. cateva clipiri alaturi de stalpi...multe oase...cateva din multele, unele drepte..altele cu mutatii...oasele tale-mi vorbesc despre mine. am cautat in mine ce ai tu pentru mine. am gasit destul/destule..nenumarate simili-tudini, ati-tudini, lovituri. cand ai sa-mi spui ca ma ai pentru tine, pentru tine, pentru tine...si nu drept invatacel??!....si cand ai sa ma faci sa ma sorb singur de dor? ce simt acum nu e dor...pt ca nu-mi imaginez dorul ca pe ceva ce-si cere drepturile in urma a ceva traitt... ce simt acum e vis de ape. si spun ape, stiind ce dor iti este tie de alge, nisipuri si pini, fraze urlatoare, nesarate vanturi, vase fructate si maini neobosite.....si stiu ca nu vrei ca visul sa fie concav, usor, ca o femeie usoara ce-si cere drepturile sau isi cedeaza dreptul la intra-, pentru paine si sare.... du-ma!....du-ma unde ai sa stii...nu-mi mai spune...doar tu-mi mentionai ca multe din cele ce au loc intre noi...n-au raspunsuri...sunt asa..necunoscute... da-mi ce vrei, nu-mi lua nimic. ce am, am pentru mine. mai bine fa-ma "tu"...si profita de tot.,de tot...simplitatea din mine nu e intamplatoare, nu are culoare../..ea merge pana acolo unde totul se divide. si asta da simplitate(!)...asta da! imi place ....si nu tine de concepte si studiu, de cerinte si cizelare.. tine de fragezimea situatiei, de momentul ala..de nimicuri... doar este una dintre surse.. complex sau nu..cel de langa noi simte ca-i fug de sub picioare covoarele de lana si lame, mobila turquoise... daca sunt azi cecea ce sunt, e pentru ca tu m-ai facut asa.. si mi-ar placea sa spun asta...cu atitudine atemporala,cu sange pe buze... chiar m-as vedea..in noapte...ars de soarele de dupa...primit in templele de crudicizatore..cele din tine... sunt momente in care vreau sa-ti ating pulpele...sa te vad zvacnind langa mine...nu stiu cat de sexual...redundant...respectiv trivial...simt ca deja _alta e stacheta...si pot chiar sa-ti mangai talpile

vestala

2008-10-28T23:03:00.002+02:00

Valuri de frig printre gandurile deja amortite de umbre si nori cu umbrele construite din praf si tesaturi de matase..
Campul vast si intins ca o placinta cu pojghita de borangic stralucitor…cateva ochiuri de apa care parca nici nu se mai clintesc in fata lui..ca nu mai vor ele insele…
Matragune inalte cat statura unui om..inganand in cor o piesa sigur roasa si incercata greu prin havy rotation…
In departare..huruiala unui tractor mai tractoras.
5 veste plecate in expeditie obligatorie…fara gulere si fara maneci..doar cat sa acopere trunchiul de lemn al nimanui.
Alerga si alerga…desprinse parca din fuga de razboi a lui tronky…disperate de sufocare, sufocate de ele insele si de ritmul impus…
La dreapta o pasare.
La stanga padurea de conifere..la o distanta de nemasurat..
Glande sudoripare puse la incercare..chiar si asa..nevazute..usor perceptibile..
Alergare sincron…dupa ele..o mare de femei miiiici si abia de luat in seama…roi de furnici – roiag.
Un vuiet si un urlet murmurat pe sub buze…
Pancarte pe care croitoresele subalterne au brodat:
VA VREM CHIAR DACA VOI NU NE VRETI!
VA VREM PE NOI!
SUNTETI MUST HAVE, ASA CA CEDATI!
…nori si miros de oase rupte in aerul curat - murdar de toamna aproximativ tarzie..
Veste asudand…si tot inainte..si tot inainte…fara se priveasca inapoi.. mai un tipat - cand matragunele uscate le zgariau suprafetele de stofa…mai o injuratura cand nimereau brusc intr un ochi de apa – clar ca lacrima de pe urma..
Femei disperate..neobosite..alergand dupa veste dorite doar in acest sezon…cine stie pentru cat si la ce supuse..
Cercul nu se inchide usor, nu am sfarsit pt aceasta mica interventie…
Undeva in lumea asta, la o fereastra vopsita cu alb, o bunica imbracata minunat ingana fara vlaga si cu regret: ‘vine sfarsitul…o sa vina..’
Norii de deasupra capului sustin cu greu o astfel de problema…e asa de simpla si atat de usor de defalcat…imi pare ca viata e facuta uneori din alb si milioane de alte nuantari pe care doar unii le percep..si ele-unele iau de a gata perceputele…si le fac plicuri de unica folosinta..din carton bio..

Mi e mila de acest obiect de imbracaminte scurt, fara maneci si fara guler, purtat de barbati pe sub haina si de femei peste bluza..

rochia - ruina

2008-10-22T09:05:00.001+03:00

In camera vasta si aproape goala salasluieste doar vantul de toamna tarzie…el intra pe sub ferestrele mici si lemnoase, strambe si concave ca niste fatarnice..isi face loc pe langa mobilele carite si suparate, trecand pe deasupra masutei de toaleta ocupata-ochi de imperiul oglinzilor-mastodont via pudre via pomezi de gustat doar cand se cade…
Este un vant vanticel…cu miros de prune coapte si frunze de cedru..o boare de flori din gradina peluzica, renuntarea la torid si arid…
Este un vant care I sufleca manecile de la camasa in-gri-ji-ta, ii coboara poalele rochiei vaste pana la podelele ceruite, o duce pe sus, cu 2,5 km pe ora prin dormitoare si holuri si iar dormitoare…si o asaza stabil pe scaunelul motivat Indian din imensul dressing-room in care si a petrecut mai mult de jumatate plus unu din copilarie.
Isi plimba degetele curate prin parul castana si ofteaza usor.
De pe umerasul de pin, incalcit si alb, ii zambeste cald o rochie neterminata…cu valuri pe ea si cantec in ea, cu suflet de haina si puteri nesecate… si gri.
Se ridica, si cu miscari desprinse din picturi cuminti – renunta la tot si o imbraca.
Valuri de caldura ii inunda gatlejul, mainile ii cad amortite pe langa corp.
Deschide ochii…
Ochii ei vad realitatea, simt incorsetarea benefica a trupului ei trecut de primavara vietilor..
Constata cu o amortire de buze , ca rochia aceasta cu pori si margele, singura ei minune ramasa din timpurile de pace, e acum o cladire cu hornurile strambe si cotloanele neaerisite..e plina de funingine ca dupa un incendiu si are gauri in zid. Are gauri in zidul ce I construieste fatada – ma intreb oare daca stie cat costa o pereche de coarne de cerb care sa mascheze golurile de pe piept…
In ea se misca marea vasta si soarele ei de seara..mai are nevoie de cateva minute pentru a obisnui rochia-ruina cu aceasta carne si piele imbatranita…
Vrea liniste.
Ea este doamna T.
Dupa plecarea mea, va goli sticluta de culoarea malachitului, aflata intr una dintre casetele de lemn.
Va adormi singura.

Dilema unui porumbel rebel

2008-10-22T09:04:00.001+03:00

Sunt un rebel! De azi chiar sunt un rebel..desi zambetul meu spune altceva, gandeste de unul singur..
Sunt si liber..daca vreau..sunt tot ce mi am dorit: spirit ludic si desfatare..de azi sunt stilul intruchipat..stilul propriu!!
Ma regasesc doar in hainele cu taieturi futuriste…imi plac doar materialele revolutionare..texturi de sarutat si culori care sa ti ia rasuflarea…acestea, dublate de noua mea tunsoare castron, de noile mele ganduri cu prelungiri de pompite si fire si unde radio…
Sunt eu! Minunea pe doua picioare..spasmul din ochii trecatorilor in zilele friguroase de toamna. si mi place cand cineva mi observa rama ochelarilor, sosetele cu modele traditionale copiate de la vechii apasi, dintii mei_ de ceva vreme rezultatul inalbirilor repetate cu o substanta de care fug multi.
Vai., dar sunt minunat!.. sunt asa un supra-om...sunt asa un supra-om…si am lumea asta de carne.. toata..la picioare..
Si pot mult..si merg mult (in masina mea care parca zboara si gandeste ca mine)..si sunt si bun…si ma adun in secundele de tensiune, si raspund cu bine si cu bun.. si empatizez…si divaghez intru bunatate si relaxare…
Daa,!! si stiu si sa vorbesc cum trebuie..sa sustin discutii...sa ripostez elegant. Cand cineva ma ia de brat..si mi reproseaza ceva..n ai sa vezi infoiere si imbufnare…atunci sunt mai cald...atunci dau mai bine la camera..
Imi place stilul meu.. e modalitatea mea de a spune puntin, folosindu ma de atatea si atatea chestii…
Dar stai..nu e invers?adica nu e cumva: spune mult folosindu te de putin???
Intriga..
Tacerea asta mata…
Asta da ceatza cu stil, asta da carma rupta..
cate minute de tacere sa am??!? hei!...stop..nefericire mestecata instant si inghitita usor ..stilissimo..

Sunt un porumbel amarat, imbracat de voie de nevoie in paun infoiat. si cred in transformari, am stilul in buzunare si ma prefac ca mi e bine – o pilula pe zi.

Porumbelul este pasărea cea mai larg răspândită în Europa. Corpul porumbelului are formă de fus, aerodinamică. Pe corp are pene, fulgi şi puf produse de piele. Penele au rădăcina înfiptă in piele. Fulgii sunt mai scurţi, au axa mai flexibilă şi acoperă tot corpul.
Paunul este originar din India.

ceva vechi si ceva nou

2008-10-20T16:18:00.001+03:00

cofetaria

2008-10-15T00:44:00.000+03:00

dulap

2008-10-15T00:43:00.000+03:00

emilian rochia neagra chopin

2008-10-15T00:41:00.000+03:00

emilian si fenomenul umblator

2008-10-15T00:33:00.001+03:00

Razvratire versus eliberare – cautarile unui om obisnuit

2008-09-29T15:27:00.005+03:00

Pas alergator..matraguna gustata dimineata, ceaiul nu a fost suficient..
„Impreuna putem reusi”, a spus imparatul fara haine..desi el credea ca detine -si secretul fericirii vesnice si cele mai bune piese vestimentare..
Si asta am crezut si eu..pana cand, intr o dimineata, parca toate cele trebuincioase din dulapul meu mangaiat de atatea ori si strigat pe nume -„l’armoire” au inceput sa mi se razvrateasca..
Toate hainele, chiar si gentile, pantofii lustruiti sau scalciati..toti au inceput sa susoteasca prin colturi pe etajere...sa traga de partea lor si umerasele..sa dezvolte cumva- o revolutie de catifea din matase naturala..
Revolutie zic...dar care sa le fie oare discomfortul..de ce sa ma vorbeasca ele/ei..tocmai pe mine...
Nemultumite le vedeam eu de zile bune..bluzele de pijama parca nu mai zambeau la tapet..camasile mele inflorate faceau ele ce faceau si ma sugrumau..pantalonii se decolorau singuri..fularele si esarfele se incolaceau si nu mi dadeau ocazia sa le culeg piece by piece..atunci cand iesam din casa val vartej/...
E clar ca ceva nu le mai convenea..ori isi doreau aliati noi, din dorinta de improspatare a stocului comun...ori aveau nevoie de vacanta prelungita la centrele de ajutor social.
Si am luat atitudine domnule,.m-am dat de 3 ori peste cap, am cautat sa nu favorizez cumva pe nimeni, sa nu fac separatiuni,sa nu le lucrez pe la spate...
Si astfel, la o ora anume, gandita dinnainte si discutata apoi cu prietenii mei din tabloul de deasupta patului..am luat atitudine..si am „cascat niste cutii din carton imense..in care am indesat fara urma de regret – tot ce mi a cazut in mana...pana ce dulapul pe vremuri neincapator a devenit un generos hangar in care se pimbau in voie de acum...mii de particule de praf..disperate si uimite de spatiul creat parca special pt ele.hihhihi

Trec orele tarziu in noapte, in aerul rece doar Cecilia Bartoli mai razbate, facandu si loc prin materialul poros al boxelor vechi...eu astept sa mi vina o idee holbandu ma la acelasi dulap..cu usile larg deschise in fata mea.., imbracat cu ce mi a mai ramas..un capot de baie verde..din ala de speriat vecinii cand iti bat la usa implorandu te sa faci gura mica...miica..asa ca de vrabiuta pictata manual.
Nu mai am haine..dar batalia e castigata..deja nu mi mai pot permite sa ma las discutat de niste simple haine .
Simplistelor!

Rochia Neagra

2008-09-29T15:27:00.004+03:00

Cateva secunde de desfatare. In aerul cald de cafenea-brocard ard lumanari sensitive ce te duc cu gandul la catacombe iluminate slab.
Coatele ei sunt pe masa…libertate se numeste zambetul ei din coltul gurii..are flori in par..matlasate si bine gandite..mi-as fi dorit sa fie naturale…
Am spus natural—si vad campul intins..vad pamantul nesfarsit..iar ea stie cat costa libertatea de decizie si fructele ce I urmeaza acesteia…
Soarbe din cafea,disecand fiecare firicel de abur ce si face loc prin aerul static, prin ganduri,.. isi plimba degetele pe marginea farfuriei cu bordura metalica..viseaza uman si deschis..
Rochia ei, bariera in calea mea..E mai mult decat un scut, mult peste un simplu vesmant necesar..e tot ce si a dorit, e motivul pentru care a iesit azi afara din casa de pe strada Doctor Maria Balabas…
Totul se potriveste, cateva minute am sa mai zabovesc cu privitul..pliurile negre ale poalelor ii ascund picioare de ceara..maneca simpla si cazuta pe umeri isi spune singura poveseta ei cu ace si masuratori si crete cursive pe material…
Are ceva din Marlene, are ceva din suflul marilor nordice…are ceva cu mine..fara sa stie fara sa si dea seama…imi tintuieste privirea si-mi paralizeaza cumva mainile…degete si oase..
Se poate sa fi spus cuiva ca am sa fiu in cafenea la ora asta..?ma poate surprinde cineva holbandu ma cu ochii intredeschisi si miopi?..imi poate cineva imputa ca fac din viata asta un peep show frustrat?
Am asteptat atata timp sa o gasesc..secundele astea sunt neterminate..dar stiu ca maine imi vor fi suficiente..si pentru cutia mea cu amintiri despre femei..si pentru gandurile mele incoltite dupa urechi..
Pot spune ca am intalnit o femeie imbracata perfect, profitand de o rochie neagra simpla..probabil din matase naturala…accesorizata cu zambete in gol, zambete pentru ea si cartile ei, asteptarile ei..
Imi place de mine cand observ, ma urasc doar atunci cand aspir.
Lumea asta toata, are nevoie de o rochie decenta, incheiata perfect, dintr un material care sa impuna reguli si relaxare.
Si eu am nevoie de o rochie neagra, desi picioarele mele stramba din ochi .

m o d I S T A

2008-09-29T15:16:00.001+03:00

Am vazut de curand, mergand pe strada prin gloata pestrita a falnicului oras , un fenomen umblator si viu ce mi a atras atentia intr un mod placut: o femeie bine garnisita: de la pantofi cu toc ametitor, bijuterii opulente finisate de aurari francezi, pudra translucida si unghii exotice, pana la poseta cu catame stralucitoare - totul pus in pagina ca la carte, fara prea multa sfortare.. asa am gandit eu..

A urcat dupa 10 metri de la interceptare - intr un minunat carusel numit masina..un hibrid imens intre o masina de epoca si o naveta aproape spatiala.
.
Aveam sa o revad apoi, pe o terasa minunata in Poiana Brasov, flancata de doi caini de marime mijlocie a caror pedigree..imi scapa pt moment….era la fel de minunata,cu aceiasi liniste aparenta pe chip, sorbind cine mai stie ce...dupa ce bombardament la bauturi fine si colorate am vazut in ultima vreme la tv…

Mi a ramas pe retina..,in creier..pe undeva chipul ei..si mi a tot staruit si intrebarea fireasca..anume - daca linistea se poate cumpara cu bani...si aici ma refer strict la stilul vestimentar al unor femei (pentru ca ,fie vorba intre noi…ele sunt cele vizate in aceasta mica pledoarie pentru branduri si mofturi..

Deasemenea..fara sa vreau..ma pot gandi si la proverbul ala..nu haina il face pe om..si nu mai stiu cum..care cred ca de fapt e o lamentare a vreunui om frustrat, sau a vreunui ganditor din alte timpuri..

Si totusi nu e asa..sau cel putin nu e chiar asa! sa fim seriosi!…

Daca ne gandim numai la istoria fluctuanta a obiectului generic numit costum..la ce a fost_:creat probabil din necessitate ..si pana la ce a ajuns sa fie..adica o marca de distinctie a personalitatii unui individ..o prelungire , daca putem spune asa- a egoului pus pe masa sau chiar in vitrina sufletului…pentru bucuria trecatorilor..si mai putin a respectivului individ..

Si atunci in capul meu se tes panze pe care se brodeaza instantaneu intrebari care nu si vor gasi raspunsul perfect..chiar si dupa un brain-storming facut de inteleptii satului urban.
.
“Pentru cine va imbracati?? Pentru placerea voastra proprie? Pentru a fi atragatoare in ochii unui barbat?? Pentru a obtine aprecierea prietenelor?

A.., si mai am ceva de spus in completarea fotografiei - radiografie de 2 paragrafe incoace:
In garderoba mea exista asa-numitul pardesiu de printesa: din catifea neagra, cu guler inalt, cambrat pe talie sip e urma desfacandu se ca un gogosar, cu aplicatii din dantela si un system de inchidere aproape imposibil, format din circa30 de copci, pe care bunicile noastre le numeau “mosi si babe”. Imi ia cam un sfert de ora sa ies din casa si imi place sa l asortez cu fusta de vrajitoare, tot neagra, din mai multe straturi suprapuse, asezate in asa fel incat sa se vada toate straturile, ca si cum as avea mai multe jupoane, plus cizme negre cu toc si camasa alba pe gat, stilul rusesc. Echipata in acest fel,…reusec sa starnesc admiratia tuturor prietenelor, colegelor si, in general, a tuturor personaelor de sex feminin cu care ma intalnesc, de la manichiurista pana la vanzatoarea din colt….

Si asta nu o spun eu..ci prietena unui prieten apropiat.

scenariile baiatului alb

2008-03-01T12:20:00.002+02:00

sunt cateva, activate doar in momentul in care mintea depaseste forta degetelor. vin ca umbrele de matraguna pe pamantul arid si sec si se duc in chingi , pe pustii...
ex: vede pomul...si l imagineaza de cand era puiet; vede baiatul ce si are incrustata pe frunte similitudinea si il proiecteaza in filmul lui, cu rola lui, cu mainile lui(mainile sunt active asa ..de miraj...si incantare supra..
el e alb azi, cu tot cu scenariile de altadata.doar azi

venin.azi venin

2008-02-20T10:38:00.002+02:00

trei cuviunte si trei inspirari. cateva clipiri alaturi de stalpi... multe oase...cateva din multele, unele drepte..altele cu mutatii...oasele tale-mi vorbesc despre mine. am cautat in mine ce ai tu pentru mine. am gasit destul/destule..nenumarate simili-tudini, ati-tudini, lovituri. cand ai sa-mi spui ca ma ai pentru tine, pentru tine,. pentru tine...si nu drept invatacel??!....si cand ai sa ma faci sa ma sorb singur de dor?
ce simt acum nu e dor...pt ca nu-mi imaginez dorul ca pe ceva ce-si cere drepturile in urma a ceva traitt... ce simt acum e vis de ape. si spun ape, stiind ce dor iti este tie de alge, nisipuri si pini, fraze urlatoare, nesarate vanturi, vase fructate si maini neobosite.....si stiu ca nu vrei ca visul sa fie concav, usor, ca o femeie usoara ce-si care drepturile sau isi cedeaza dreptul la intra-, pentru paine si sare....
du-ma!....du-ma unde ai sa stii...nu-mi mai spune...doar tu-mi mentionai ca multe din cele ce au loc intre noi...n-au raspunsuri...sunt asa..necunoscute...
da-mi ce vrei, nu-mi lua nimic. ce am, am pentru mine. mai bine fa-ma "tu"...si profita de tot., de tot...simplitatea din mine nu e intamplatoare, nu are culoare../..ea merge pana acolo unde totul se divide. si asta da simplitate(!)...asta da!
imi place ....si nu tine de concepte si studiu, de cerinte si cizelare..
tine de fragezimea situatiei, de momentul ala..de nimicuri...
doar este una dintre surse..
complex sau nu..cel de langa noi simte ca-i fug de sub picioare covoarele de lana si lame, mobila turquoise...
daca sunt azi cecea ce sunt,e pentru ca tu m-ai facut asa..
si mi-ar placea sa spun asta...cu atitudine atemporala, cu sange pe buze...
chiar m-as vedea..in noapte...ars de soarele de dupa...primit in templele de crudicizatore..cele din tine...
sunt momente in care vreau sa-ti ating pulpele...sa te vad zvacnind langa mine...nu stiun cat de sexual...redundant...respectiv trivial...simt ca deja _alta e stacheta...si pot chiar sa-ti mangai talpile si..... nu ne-am mai fastaci...
simt ca in tine e doritorul meu, frezele mele pt oase, furcile caudine, lunetele, colibele din stuf....matraguna..
simtul meu tipa.
am curaj sa te dezgrop. da-mi motive.

(am scris fara tema, doar cu orgoliu. am putut sa-ti spun 3(trei)...cauta-le, intelege-te, reculege-ma.)_

dragule.

hm

2008-02-20T10:36:00.000+02:00

asudam.si cantam.si radeam.pana in secunda aia,stiam ce e secunda.pana sa te vad,cunosteam si eu, ca omul palid si frant, ce e lumea de deasupra.stiam . faceam din asta fatada si nu-mi parea rau cand ma retrageam in minele din camere umede si propice.... acum.. acum, dragul meu... regasirea in astfel de locatiuni... e cu atat mai grea... cu atat mai duble sint planarile de vise deasupra capului meu, suflul mai lipsit de suflet, golul mai plin. e asa de greu sa stii ca ai corp si nu e al tau. e atat de greu sa stii ca ai si tu ratiune dar de fapt nu e a ta, sa stii ca ai iubire dar ca vine prin pereti...
nu stiu cat ai sa mai rezisti dragul meu...cu toate ca eu sunt egoist si 'sperator' si cred ca ai sa o faci..
nu stiu cat ai sa mai rezisti acolo, departat, si totusi langa mine. spuneai ca ai sa ma astepti oricat. cat cantareste oricatul...nu mai stiu. incepe sa-mi fie frica de tot ce fac, de tot ce sunt.
spune-mi sa sper. si fara rusine... si spune-mi sa nu mai curg lacrimi din mine. da, curg lacrimi din mine. eu sa nu mai curg. dragul meu.

back to black

2008-02-02T21:06:00.000+02:00

ai puteri nemasurate si ghimpi in palme.te roade vina si te unge sa ma vezi in groapa cu lei,,..leilor,o leilor...
ai puterea sa ma sugi de putere !!!!!!!!si faci din asta o minunata arma impotriva mea,a calcaielor mele pe care le urasti..ca sunt uscate..
le urasti
ai in tine numai 1

imbracat i

2008-02-02T20:59:00.000+02:00

cine esti tu...cine esti tu ma?!?1ce vrei tu ma?!??!ce te produce pe tine maa??!?1cate stele vzi ma tu in ochii aia ai tai intunecati?
am vazut cum mimai..te am vazut cum inecrcai sa ma urci acolo,in cel mai semet dintre varfuri...in cel mai tare dintre cele existente../scare/.
lupta asta are miza,dar sa o vad si eu... pula mea..
cat timp sa mai astept eliberearea de suflete...cand sa spun /cut/ si cand sa mananc din palma unuia?cat sa ma mai doara intre coaste si cand sa mai musc din tine cand nu esti ,ma...
maaaaaaa!!!
ce ai ma cu viata din minele asta de ceara si cacat???
ce te doare ma ,..de nu ma poti intoarce din coma profunda...din coma ta ma...
?!??!
hmmm...
cand spun ca lupt cu suflete-n vant...nu spun prostii...
cand ai sa ma crezi,ai sa ma vezi pe ea.
crucea mea mica si draga.
lupta asta nu are miza
..iar in pula mea.

curata/si eu din

2008-01-31T11:34:00.000+02:00

CURATA MOJICIE SA MA BAGI IN PORTBAGAJ...
CAND AM VAZUT LUMINA LUNII SERBEDE.. AM AMUTIT. STATUIA DIN MINE SE SCAPASE PE EA. ERA NOAPTE CAT VEDEAM CU OCHII, ADICA 2 METRI IN FATA SI MAI MULT DECAT ATAT.. MUUULT.. PANA ACOLO UNDE FUSUL!! ORAR ERA ALTUL, SOARELE PE CER, GRAMOFOANELE PE DUCA SI BARBATII PREDISPUSI LA CANCER TESTICULAR..
FARURILE DE LA MASINA ERAU ON, DE CE NU 'LIPSA'.. NU STIU.. TU SORBEAI SAU SCHIMBAI FLUIDE CU STICLA AIA DE MARTINI ROSU?!??!... CE DRACU, MA, GRADELE EI ALCOOHOOLIKALISTICE, ERAU MAI MULTE DECAT GRADELE TEMPERATURII MELE CORPORALE?!?...SI DACA ERAU?..EU CHIAR NU PREZENTAM PIC DE INTERESSSSS??1,..MACAR PT CE URMA SA SE INTAMPLE- PUTEAI SA FACI EFORTUL SUPREM DE A TE PREFACE CA MA AI/ VREI/ IEI PE SUS..
INTENTIA DE A MA REGULA DESCHIS, FARA ZGARCENIE, MA FACEA SA SORB SI EU DIN

DEER STOP

2008-01-31T11:32:00.000+02:00

baiete!
bretonul tau se misca in vannt.....
in vantul de iarna..
si ai picioarele inghetate...
ai buzele arse
nu-ti arde de colindat pe dunele albe..
nu-ti arde de mine viu...
du-ma..
taraste ma...
departe..
in paduri oprite in timp..
paduri de apa inghetata si crengi sidefate...
si ia-mi viata acolo...
acolo pe zapada...
acolo
ia-mi viata si insuseste-ti-o....
si arde-mi trupul/
corpul asta de pamant.

ninive cucerit

2008-01-31T11:27:00.000+02:00

.....sunt atatea de lamurit in viata mea, incat , daca incerc sa ma adun, pot sa scot 5-10 cuvinte, din care sa se inteleaga ca, daca vreau sa ma destainui, nu am ce sa spun. cu toate astea, vad in ochii mei omul, ala cu probleme de bebe, vaca, ce nu se poate abtine din a gusta florile din peluza ritz-ului, curva ce se vinde, obosita la coltul de strada cel mai expus, barbatul adevarat, dar tacut si inhibat, dar care murmura pe sub mustata ceva de genul "pot si eu, si chiar mai bine...".lumea se invarte, cu o viteza pe care eu, fara sa vreau o interpretez si raportez la viteza altora, never a mea!!
ce daca sunt slab?!?.. asta spunea si cezar cand statea intins intre fructe, cu mana sub cap si cu gandurile expuse in fata degetelor de la picioare... ce daca sunt slab cu mine?!??... era constient ca in fata altora, el parea barbatul care stia ce poate si cat. dar fata de el, ..o, fata de el, nu se putea ridica pe piedestal, nu putea sa se umfle in pene (penele de flamingo sunt atat de gustoase,,), nu putea sa stea dezbracat si sa se priveasca multumit...
lupta cu acele creaturi din fata ta, amagirea ca ele sunt intotdeauna cu un cap mai mici decat tine... crezul ca la un moment dat le vei birui, mofturile si grimasele frontale, ..toate, sunt doar in capul tau, departe de gandirea celor multi, care fac din mobilierul de gradina-salon pedrino, din guma de mestecat- lunete de tras in ciori prapadite si suiste, din mine-tine..
numai cand ma gandesc la noptile de altadata, pline de pudra si smog, licori si ochi domestici care atunci cand ma scrutau stiam ca -mi vor sufletul si nu mana, numai cand....dar ce pot face eu plapandul ca sa schimb asta si sa readuc aia...nimic, nada, niente. chiar si nothing.
lupii au aripi azi, iar eu nici macar blana de vulpe nu mai posed...

enumerari.

2007-12-05T15:34:00.000+02:00

sunt multe chestiile care-mi lipsesc acum. sunt multe si marunte.. si fara sa ma simt neterminat, nu pot sa nu-mi rafac firul evenimentelor din viata mea, si sa incerc sa balansez datele si nedatele...
nu am fost un nefericit prin excelenta, dar nici privilegii nenumarate si variate n-am primit de la viata ce rula deasupra capului meu.. nu pot sa admit ca nu se putea mai mult, dar nici sa ma maniez pe.. cine??!?1
imi pare rau doar ca, N-AM AVUT:
poze pe camin, cu chipuri fericite si imbratisati, albume de familie cu note sub fiecare fotografie, iesiri cu parintii, prima dragoste cu sani, camera mea cu mobilier special cumparat, furtunul meu din gradina - unul cu reglaj si cu autorulare, notite scrise pe foi colorate si lasate pe frigider in bucatarie, nopti nedormite si epuizate pe o terasa plina de flori, televizor imens si plin de picture in picure, lenjerie cu forme abstracte aleasa de mine din nu-stiu-ce magazin pentru baieti hip, bicicleta cu portbagaj si spite din otel, rucsac de munte, spatii largi in care sa ma desfasor si pe care sa le consider home - ul meu... si un tata.
am avut insa:

levantate

2007-11-01T12:50:00.000+02:00

nu!nu cer iertare celor ce mi vor fusta mai jos de genunchi... si daca pot inca sa mai port asa ceva, luptand cu sustinerea pe tocurile stileto de 16, cu propria mi sustinere...inseamna ca fata mea mai poate rupe tacerea, inca se mai poate "grimasetiza", inca mai poate sa ti dejoace gusturile carnale ce ti saliveaza din suflet - direct pe gulerele albe de casmir, pe cravata silcata, pe piept si pe slitz...
nu mi-e teama de masini cu straluciri de oglinda si nu refuz licori bogat asezonte prin locatii variate si pline de glam...
n-am mai avut demult orgasm..previzibilitatea cantitatii mele de lichid biologic se prea poate ca vine de undeva din departare...si tot acolo se duce..cineva-mi spunea ca usile se inchid si greu pot fi redeschise, cu multa sudoare si exercitiu... of.....si in viata mea intima..usa e inchisa si ferecata si plina de afise care repugna multora.multor barbati..
cat sa mai astept?si pe cine?
e clar..sunt o femeie de 74 de ani,cu probleme. probleme de absenta si inchistare a liberului arbitru..
vie, insa!

acest punct zero al orasului surd

2007-10-31T20:13:00.000+02:00

Cu lentile incastrate si zambetul curat din cauza unei paste de dinti minunate…asa am iesit in strada mea, aruncandu-mi peste umar esarfa de pai, pregatindu-ma de asfintit…

Asa am plecat..descultat de sosetele credintei in oameni, in suflete de oameni bombastici si surzi la orice tip de respiratie mi-as etala.. Mergeau dupa mine masini intregi, copaci si pavaje indraznete…incercau sa ma cuprinda, sa mi prinda reactiile, vorbeau intre ele cu o susotire de amalgam(o, si eu stiu din ce se face betonul…cat ingredient, cate…cata pudra alba de var…cat ciment distins si cata apa pura..)

Valurile de asphalt inhalau rasuflarile mele…si cladirile…o, cladirile…

Cladirile astea bonome…pline de oameni, improscate cu vopseluri, rugate sa nu cada…cate stiau ele sa sopteasca una alteia…cata putere aveau asupra peisajului macinat…cata…

Mergeam printre valuri…muscand din marul meu acidic, sugand seva aerului de inserare, propunandu-mi sa ajung acolo unde trebuia.... gandeam cu ochii mari, larg deschisi, pregtiti parca pentru ceva-ul ala nou care se cere da la orice perspectiva surprinzatoare/favorabila…

Da, ochii mei erau pregatiti pentru acel loc, pentru mirosul si paloarea geamurilor, pentru vanzatoarele ce miroseau a vanilie si lapte proaspat, a copturi inmiresmate..erau curiosi sa vada vitrinele perfect laminate, culoarea sortimentelor, sa soarba umbrele gurmanzilor ce se imbuibau cu minunatii..

Am ajuns in locul dorit. Si am intrat spasit, caustic…probabil ca spatiile mici nu mi permit sa mi tin promisiunea de a ma bucura si de locuri nu numai de miresme…..si am intrat….