enumerari.

sunt multe chestiile care-mi lipsesc acum. sunt multe si marunte.. si fara sa ma simt neterminat, nu pot sa nu-mi rafac firul evenimentelor din viata mea, si sa incerc sa balansez datele si nedatele...
nu am fost un nefericit prin excelenta, dar nici privilegii nenumarate si variate n-am primit de la viata ce rula deasupra capului meu.. nu pot sa admit ca nu se putea mai mult, dar nici sa ma maniez pe.. cine??!?1
imi pare rau doar ca, N-AM AVUT:
poze pe camin, cu chipuri fericite si imbratisati, albume de familie cu note sub fiecare fotografie, iesiri cu parintii, prima dragoste cu sani, camera mea cu mobilier special cumparat, furtunul meu din gradina - unul cu reglaj si cu autorulare, notite scrise pe foi colorate si lasate pe frigider in bucatarie, nopti nedormite si epuizate pe o terasa plina de flori, televizor imens si plin de picture in picure, lenjerie cu forme abstracte aleasa de mine din nu-stiu-ce magazin pentru baieti hip, bicicleta cu portbagaj si spite din otel, rucsac de munte, spatii largi in care sa ma desfasor si pe care sa le consider home - ul meu... si un tata.
am avut insa:

levantate

nu!nu cer iertare celor ce mi vor fusta mai jos de genunchi... si daca pot inca sa mai port asa ceva, luptand cu sustinerea pe tocurile stileto de 16, cu propria mi sustinere...inseamna ca fata mea mai poate rupe tacerea, inca se mai poate "grimasetiza", inca mai poate sa ti dejoace gusturile carnale ce ti saliveaza din suflet - direct pe gulerele albe de casmir, pe cravata silcata, pe piept si pe slitz...
nu mi-e teama de masini cu straluciri de oglinda si nu refuz licori bogat asezonte prin locatii variate si pline de glam...
n-am mai avut demult orgasm..previzibilitatea cantitatii mele de lichid biologic se prea poate ca vine de undeva din departare...si tot acolo se duce..cineva-mi spunea ca usile se inchid si greu pot fi redeschise, cu multa sudoare si exercitiu... of.....si in viata mea intima..usa e inchisa si ferecata si plina de afise care repugna multora.multor barbati..
cat sa mai astept?si pe cine?
e clar..sunt o femeie de 74 de ani,cu probleme. probleme de absenta si inchistare a liberului arbitru..
vie, insa!

acest punct zero al orasului surd

Cu lentile incastrate si zambetul curat din cauza unei paste de dinti minunate…asa am iesit in strada mea, aruncandu-mi peste umar esarfa de pai, pregatindu-ma de asfintit…

Asa am plecat..descultat de sosetele credintei in oameni, in suflete de oameni bombastici si surzi la orice tip de respiratie mi-as etala.. Mergeau dupa mine masini intregi, copaci si pavaje indraznete…incercau sa ma cuprinda, sa mi prinda reactiile, vorbeau intre ele cu o susotire de amalgam(o, si eu stiu din ce se face betonul…cat ingredient, cate…cata pudra alba de var…cat ciment distins si cata apa pura..)

Valurile de asphalt inhalau rasuflarile mele…si cladirile…o, cladirile…

Cladirile astea bonome…pline de oameni, improscate cu vopseluri, rugate sa nu cada…cate stiau ele sa sopteasca una alteia…cata putere aveau asupra peisajului macinat…cata…

Mergeam printre valuri…muscand din marul meu acidic, sugand seva aerului de inserare, propunandu-mi sa ajung acolo unde trebuia.... gandeam cu ochii mari, larg deschisi, pregtiti parca pentru ceva-ul ala nou care se cere da la orice perspectiva surprinzatoare/favorabila…

Da, ochii mei erau pregatiti pentru acel loc, pentru mirosul si paloarea geamurilor, pentru vanzatoarele ce miroseau a vanilie si lapte proaspat, a copturi inmiresmate..erau curiosi sa vada vitrinele perfect laminate, culoarea sortimentelor, sa soarba umbrele gurmanzilor ce se imbuibau cu minunatii..

Am ajuns in locul dorit. Si am intrat spasit, caustic…probabil ca spatiile mici nu mi permit sa mi tin promisiunea de a ma bucura si de locuri nu numai de miresme…..si am intrat….