campul cu privighetori

campul cu privighetori era imprejmuit cu tufe de bumbac proaspat. alte cateva parcele din stanga si din dreapta mea- cum priveam spre rasarit, profitau de aerul aburind ca ceata ,cu gust bun de zahar ars...
pe campul cu privighetori ma plimbam adesea, fericit ca tufele prosperau, alimentand florile albe ce urmau sa demonstreze o bluza-prototip..si asta in viitorul apropiat!

imbracat din cap pana n picioare in poliester carbonat pluricelular - o inventie de a fratelui meu gandacul verde-argintiu, supravegheam atent cultura mea de fibre, ce urma sa ma scape de acest compus chimic pe care nu l agream.
vesmintele mele respectau rigorile etichetei moraliste a lupilor, vorbeau singure si erau pe placul egretelor moo-moo ce locuiau aproape de cercul polar: bluza cu fermoar din piatra de var, cu butoniere pe umeri, pantalonii tip schior- cu dungi din matase artificiala tesuta in gherghef si mantia generoasa, din fibre de paine arsa, asamblate pe cant.

revenind la tufele mele de bumbac...spun doar ca asteptam sa ajunga la maturitate, sa l vad cu ochii mei, sa l ating cu pleoapele mele reci si sa l duc in trasuri cu roate de 2 m in diametru..exact la sezatoarea doamnei k, pentru a fi prelucrat.
abia apoi urma ca din cupoanele de material sa construiesc "de-ale corpului", dupa modele si schite facute de graur- fara sa clipeasca.


trecutau anii... si acum mai port vesmintele facute din bumbacul tinuturilor de poveste ai copilariei mele...si inca mi vin turnate..
s au transformat atatea: campul cu privighetori nu mai exista, pe locul acela fiind construita o fabrica de jucarii mecanice.. altfel..corpul meu a devenit mai zvelt, oasele mele cantarind mai putin de 5% din greutatea corpului..

astfel, pielea mea abia se mai distinge pe ici pe colo, dintre hainele inchise strict , pana n gatlej.

aa..si am un inceput de mutenie, asta pe langa aripile ce imi mijesc sfioase dintre coaste..

usor usor, ca intr o poveste circulara, am sa ajung, alaturi de frati si surori de ale mele..sa numim o pajiste, dupa numele noastre, sau macar dupa specie. si vom planta si bumbac, din care sa ne tesem vesminte de oameni, si tot asa..rotind destinul..