2007m

"dragule, trei cuviunte si trei inspirari. cateva clipiri alaturi de stalpi...multe oase...cateva din multele, unele drepte..altele cu mutatii...oasele tale-mi vorbesc despre mine. am cautat in mine ce ai tu pentru mine. am gasit destul/destule..nenumarate simili-tudini, ati-tudini, lovituri. cand ai sa-mi spui ca ma ai pentru tine, pentru tine, pentru tine...si nu drept invatacel??!....si cand ai sa ma faci sa ma sorb singur de dor? ce simt acum nu e dor...pt ca nu-mi imaginez dorul ca pe ceva ce-si cere drepturile in urma a ceva traitt... ce simt acum e vis de ape. si spun ape, stiind ce dor iti este tie de alge, nisipuri si pini, fraze urlatoare, nesarate vanturi, vase fructate si maini neobosite.....si stiu ca nu vrei ca visul sa fie concav, usor, ca o femeie usoara ce-si cere drepturile sau isi cedeaza dreptul la intra-, pentru paine si sare.... du-ma!....du-ma unde ai sa stii...nu-mi mai spune...doar tu-mi mentionai ca multe din cele ce au loc intre noi...n-au raspunsuri...sunt asa..necunoscute... da-mi ce vrei, nu-mi lua nimic. ce am, am pentru mine. mai bine fa-ma "tu"...si profita de tot.,de tot...simplitatea din mine nu e intamplatoare, nu are culoare../..ea merge pana acolo unde totul se divide. si asta da simplitate(!)...asta da! imi place ....si nu tine de concepte si studiu, de cerinte si cizelare.. tine de fragezimea situatiei, de momentul ala..de nimicuri... doar este una dintre surse.. complex sau nu..cel de langa noi simte ca-i fug de sub picioare covoarele de lana si lame, mobila turquoise... daca sunt azi cecea ce sunt, e pentru ca tu m-ai facut asa.. si mi-ar placea sa spun asta...cu atitudine atemporala,cu sange pe buze... chiar m-as vedea..in noapte...ars de soarele de dupa...primit in templele de crudicizatore..cele din tine... sunt momente in care vreau sa-ti ating pulpele...sa te vad zvacnind langa mine...nu stiu cat de sexual...redundant...respectiv trivial...simt ca deja _alta e stacheta...si pot chiar sa-ti mangai talpile

vestala

Valuri de frig printre gandurile deja amortite de umbre si nori cu umbrele construite din praf si tesaturi de matase..
Campul vast si intins ca o placinta cu pojghita de borangic stralucitor…cateva ochiuri de apa care parca nici nu se mai clintesc in fata lui..ca nu mai vor ele insele…
Matragune inalte cat statura unui om..inganand in cor o piesa sigur roasa si incercata greu prin havy rotation…
In departare..huruiala unui tractor mai tractoras.
5 veste plecate in expeditie obligatorie…fara gulere si fara maneci..doar cat sa acopere trunchiul de lemn al nimanui.
Alerga si alerga…desprinse parca din fuga de razboi a lui tronky…disperate de sufocare, sufocate de ele insele si de ritmul impus…
La dreapta o pasare.
La stanga padurea de conifere..la o distanta de nemasurat..
Glande sudoripare puse la incercare..chiar si asa..nevazute..usor perceptibile..
Alergare sincron…dupa ele..o mare de femei miiiici si abia de luat in seama…roi de furnici – roiag.
Un vuiet si un urlet murmurat pe sub buze…
Pancarte pe care croitoresele subalterne au brodat:
VA VREM CHIAR DACA VOI NU NE VRETI!
VA VREM PE NOI!
SUNTETI MUST HAVE, ASA CA CEDATI!
…nori si miros de oase rupte in aerul curat - murdar de toamna aproximativ tarzie..
Veste asudand…si tot inainte..si tot inainte…fara se priveasca inapoi.. mai un tipat - cand matragunele uscate le zgariau suprafetele de stofa…mai o injuratura cand nimereau brusc intr un ochi de apa – clar ca lacrima de pe urma..
Femei disperate..neobosite..alergand dupa veste dorite doar in acest sezon…cine stie pentru cat si la ce supuse..
Cercul nu se inchide usor, nu am sfarsit pt aceasta mica interventie…
Undeva in lumea asta, la o fereastra vopsita cu alb, o bunica imbracata minunat ingana fara vlaga si cu regret: ‘vine sfarsitul…o sa vina..’
Norii de deasupra capului sustin cu greu o astfel de problema…e asa de simpla si atat de usor de defalcat…imi pare ca viata e facuta uneori din alb si milioane de alte nuantari pe care doar unii le percep..si ele-unele iau de a gata perceputele…si le fac plicuri de unica folosinta..din carton bio..

Mi e mila de acest obiect de imbracaminte scurt, fara maneci si fara guler, purtat de barbati pe sub haina si de femei peste bluza..

rochia - ruina

In camera vasta si aproape goala salasluieste doar vantul de toamna tarzie…el intra pe sub ferestrele mici si lemnoase, strambe si concave ca niste fatarnice..isi face loc pe langa mobilele carite si suparate, trecand pe deasupra masutei de toaleta ocupata-ochi de imperiul oglinzilor-mastodont via pudre via pomezi de gustat doar cand se cade…
Este un vant vanticel…cu miros de prune coapte si frunze de cedru..o boare de flori din gradina peluzica, renuntarea la torid si arid…
Este un vant care I sufleca manecile de la camasa in-gri-ji-ta, ii coboara poalele rochiei vaste pana la podelele ceruite, o duce pe sus, cu 2,5 km pe ora prin dormitoare si holuri si iar dormitoare…si o asaza stabil pe scaunelul motivat Indian din imensul dressing-room in care si a petrecut mai mult de jumatate plus unu din copilarie.
Isi plimba degetele curate prin parul castana si ofteaza usor.
De pe umerasul de pin, incalcit si alb, ii zambeste cald o rochie neterminata…cu valuri pe ea si cantec in ea, cu suflet de haina si puteri nesecate… si gri.
Se ridica, si cu miscari desprinse din picturi cuminti – renunta la tot si o imbraca.
Valuri de caldura ii inunda gatlejul, mainile ii cad amortite pe langa corp.
Deschide ochii…
Ochii ei vad realitatea, simt incorsetarea benefica a trupului ei trecut de primavara vietilor..
Constata cu o amortire de buze , ca rochia aceasta cu pori si margele, singura ei minune ramasa din timpurile de pace, e acum o cladire cu hornurile strambe si cotloanele neaerisite..e plina de funingine ca dupa un incendiu si are gauri in zid. Are gauri in zidul ce I construieste fatada – ma intreb oare daca stie cat costa o pereche de coarne de cerb care sa mascheze golurile de pe piept…
In ea se misca marea vasta si soarele ei de seara..mai are nevoie de cateva minute pentru a obisnui rochia-ruina cu aceasta carne si piele imbatranita…
Vrea liniste.
Ea este doamna T.
Dupa plecarea mea, va goli sticluta de culoarea malachitului, aflata intr una dintre casetele de lemn.
Va adormi singura.

Dilema unui porumbel rebel

Sunt un rebel! De azi chiar sunt un rebel..desi zambetul meu spune altceva, gandeste de unul singur..
Sunt si liber..daca vreau..sunt tot ce mi am dorit: spirit ludic si desfatare..de azi sunt stilul intruchipat..stilul propriu!!
Ma regasesc doar in hainele cu taieturi futuriste…imi plac doar materialele revolutionare..texturi de sarutat si culori care sa ti ia rasuflarea…acestea, dublate de noua mea tunsoare castron, de noile mele ganduri cu prelungiri de pompite si fire si unde radio…
Sunt eu! Minunea pe doua picioare..spasmul din ochii trecatorilor in zilele friguroase de toamna. si mi place cand cineva mi observa rama ochelarilor, sosetele cu modele traditionale copiate de la vechii apasi, dintii mei_ de ceva vreme rezultatul inalbirilor repetate cu o substanta de care fug multi.
Vai., dar sunt minunat!.. sunt asa un supra-om...sunt asa un supra-om…si am lumea asta de carne.. toata..la picioare..
Si pot mult..si merg mult (in masina mea care parca zboara si gandeste ca mine)..si sunt si bun…si ma adun in secundele de tensiune, si raspund cu bine si cu bun.. si empatizez…si divaghez intru bunatate si relaxare…
Daa,!! si stiu si sa vorbesc cum trebuie..sa sustin discutii...sa ripostez elegant. Cand cineva ma ia de brat..si mi reproseaza ceva..n ai sa vezi infoiere si imbufnare…atunci sunt mai cald...atunci dau mai bine la camera..
Imi place stilul meu.. e modalitatea mea de a spune puntin, folosindu ma de atatea si atatea chestii…
Dar stai..nu e invers?adica nu e cumva: spune mult folosindu te de putin???
Intriga..
Tacerea asta mata…
Asta da ceatza cu stil, asta da carma rupta..
cate minute de tacere sa am??!? hei!...stop..nefericire mestecata instant si inghitita usor ..stilissimo..


Sunt un porumbel amarat, imbracat de voie de nevoie in paun infoiat. si cred in transformari, am stilul in buzunare si ma prefac ca mi e bine – o pilula pe zi.

Porumbelul este pasărea cea mai larg răspândită în Europa. Corpul porumbelului are formă de fus, aerodinamică. Pe corp are pene, fulgi şi puf produse de piele. Penele au rădăcina înfiptă in piele. Fulgii sunt mai scurţi, au axa mai flexibilă şi acoperă tot corpul.
Paunul este originar din India.

ceva vechi si ceva nou

"dragule, trei cuviunte si trei inspirari. cateva clipiri alaturi de stalpi...multe oase...cateva din multele, unele drepte..altele cu mutatii...oasele tale-mi vorbesc despre mine. am cautat in mine ce ai tu pentru mine. am gasit destul/destule..nenumarate simili-tudini, ati-tudini, lovituri. cand ai sa-mi spui ca ma ai pentru tine, pentru tine, pentru tine...si nu drept invatacel??!....si cand ai sa ma faci sa ma sorb singur de dor? ce simt acum nu e dor...pt ca nu-mi imaginez dorul ca pe ceva ce-si cere drepturile in urma a ceva traitt... ce simt acum e vis de ape. si spun ape, stiind ce dor iti este tie de alge, nisipuri si pini, fraze urlatoare, nesarate vanturi, vase fructate si maini neobosite.....si stiu ca nu vrei ca visul sa fie concav, usor, ca o femeie usoara ce-si cere drepturile sau isi cedeaza dreptul la intra-, pentru paine si sare.... du-ma!....du-ma unde ai sa stii...nu-mi mai spune...doar tu-mi mentionai ca multe din cele ce au loc intre noi...n-au raspunsuri...sunt asa..necunoscute... da-mi ce vrei, nu-mi lua nimic. ce am, am pentru mine. mai bine fa-ma "tu"...si profita de tot.,de tot...simplitatea din mine nu e intamplatoare, nu are culoare../..ea merge pana acolo unde totul se divide. si asta da simplitate(!)...asta da! imi place ....si nu tine de concepte si studiu, de cerinte si cizelare.. tine de fragezimea situatiei, de momentul ala..de nimicuri... doar este una dintre surse.. complex sau nu..cel de langa noi simte ca-i fug de sub picioare covoarele de lana si lame, mobila turquoise... daca sunt azi cecea ce sunt, e pentru ca tu m-ai facut asa.. si mi-ar placea sa spun asta...cu atitudine atemporala,cu sange pe buze... chiar m-as vedea..in noapte...ars de soarele de dupa...primit in templele de crudicizatore..cele din tine... sunt momente in care vreau sa-ti ating pulpele...sa te vad zvacnind langa mine...nu stiu cat de sexual...redundant...respectiv trivial...simt ca deja _alta e stacheta...si pot chiar sa-ti mangai talpile

cofetaria

dulap

emilian rochia neagra chopin

emilian si fenomenul umblator

Razvratire versus eliberare – cautarile unui om obisnuit

Pas alergator..matraguna gustata dimineata, ceaiul nu a fost suficient..
„Impreuna putem reusi”, a spus imparatul fara haine..desi el credea ca detine -si secretul fericirii vesnice si cele mai bune piese vestimentare..
Si asta am crezut si eu..pana cand, intr o dimineata, parca toate cele trebuincioase din dulapul meu mangaiat de atatea ori si strigat pe nume -„l’armoire” au inceput sa mi se razvrateasca..
Toate hainele, chiar si gentile, pantofii lustruiti sau scalciati..toti au inceput sa susoteasca prin colturi pe etajere...sa traga de partea lor si umerasele..sa dezvolte cumva- o revolutie de catifea din matase naturala..
Revolutie zic...dar care sa le fie oare discomfortul..de ce sa ma vorbeasca ele/ei..tocmai pe mine...
Nemultumite le vedeam eu de zile bune..bluzele de pijama parca nu mai zambeau la tapet..camasile mele inflorate faceau ele ce faceau si ma sugrumau..pantalonii se decolorau singuri..fularele si esarfele se incolaceau si nu mi dadeau ocazia sa le culeg piece by piece..atunci cand iesam din casa val vartej/...
E clar ca ceva nu le mai convenea..ori isi doreau aliati noi, din dorinta de improspatare a stocului comun...ori aveau nevoie de vacanta prelungita la centrele de ajutor social.
Si am luat atitudine domnule,.m-am dat de 3 ori peste cap, am cautat sa nu favorizez cumva pe nimeni, sa nu fac separatiuni,sa nu le lucrez pe la spate...
Si astfel, la o ora anume, gandita dinnainte si discutata apoi cu prietenii mei din tabloul de deasupta patului..am luat atitudine..si am „cascat niste cutii din carton imense..in care am indesat fara urma de regret – tot ce mi a cazut in mana...pana ce dulapul pe vremuri neincapator a devenit un generos hangar in care se pimbau in voie de acum...mii de particule de praf..disperate si uimite de spatiul creat parca special pt ele.hihhihi

Trec orele tarziu in noapte, in aerul rece doar Cecilia Bartoli mai razbate, facandu si loc prin materialul poros al boxelor vechi...eu astept sa mi vina o idee holbandu ma la acelasi dulap..cu usile larg deschise in fata mea.., imbracat cu ce mi a mai ramas..un capot de baie verde..din ala de speriat vecinii cand iti bat la usa implorandu te sa faci gura mica...miica..asa ca de vrabiuta pictata manual.
Nu mai am haine..dar batalia e castigata..deja nu mi mai pot permite sa ma las discutat de niste simple haine .
Simplistelor!

Rochia Neagra

Cateva secunde de desfatare. In aerul cald de cafenea-brocard ard lumanari sensitive ce te duc cu gandul la catacombe iluminate slab.
Coatele ei sunt pe masa…libertate se numeste zambetul ei din coltul gurii..are flori in par..matlasate si bine gandite..mi-as fi dorit sa fie naturale…
Am spus natural—si vad campul intins..vad pamantul nesfarsit..iar ea stie cat costa libertatea de decizie si fructele ce I urmeaza acesteia…
Soarbe din cafea,disecand fiecare firicel de abur ce si face loc prin aerul static, prin ganduri,.. isi plimba degetele pe marginea farfuriei cu bordura metalica..viseaza uman si deschis..
Rochia ei, bariera in calea mea..E mai mult decat un scut, mult peste un simplu vesmant necesar..e tot ce si a dorit, e motivul pentru care a iesit azi afara din casa de pe strada Doctor Maria Balabas…
Totul se potriveste, cateva minute am sa mai zabovesc cu privitul..pliurile negre ale poalelor ii ascund picioare de ceara..maneca simpla si cazuta pe umeri isi spune singura poveseta ei cu ace si masuratori si crete cursive pe material…
Are ceva din Marlene, are ceva din suflul marilor nordice…are ceva cu mine..fara sa stie fara sa si dea seama…imi tintuieste privirea si-mi paralizeaza cumva mainile…degete si oase..
Se poate sa fi spus cuiva ca am sa fiu in cafenea la ora asta..?ma poate surprinde cineva holbandu ma cu ochii intredeschisi si miopi?..imi poate cineva imputa ca fac din viata asta un peep show frustrat?
Am asteptat atata timp sa o gasesc..secundele astea sunt neterminate..dar stiu ca maine imi vor fi suficiente..si pentru cutia mea cu amintiri despre femei..si pentru gandurile mele incoltite dupa urechi..
Pot spune ca am intalnit o femeie imbracata perfect, profitand de o rochie neagra simpla..probabil din matase naturala…accesorizata cu zambete in gol, zambete pentru ea si cartile ei, asteptarile ei..
Imi place de mine cand observ, ma urasc doar atunci cand aspir.
Lumea asta toata, are nevoie de o rochie decenta, incheiata perfect, dintr un material care sa impuna reguli si relaxare.
Si eu am nevoie de o rochie neagra, desi picioarele mele stramba din ochi .

m o d I S T A

Am vazut de curand, mergand pe strada prin gloata pestrita a falnicului oras , un fenomen umblator si viu ce mi a atras atentia intr un mod placut: o femeie bine garnisita: de la pantofi cu toc ametitor, bijuterii opulente finisate de aurari francezi, pudra translucida si unghii exotice, pana la poseta cu catame stralucitoare - totul pus in pagina ca la carte, fara prea multa sfortare.. asa am gandit eu..

A urcat dupa 10 metri de la interceptare - intr un minunat carusel numit masina..un hibrid imens intre o masina de epoca si o naveta aproape spatiala.
.
Aveam sa o revad apoi, pe o terasa minunata in Poiana Brasov, flancata de doi caini de marime mijlocie a caror pedigree..imi scapa pt moment….era la fel de minunata,cu aceiasi liniste aparenta pe chip, sorbind cine mai stie ce...dupa ce bombardament la bauturi fine si colorate am vazut in ultima vreme la tv…

Mi a ramas pe retina..,in creier..pe undeva chipul ei..si mi a tot staruit si intrebarea fireasca..anume - daca linistea se poate cumpara cu bani...si aici ma refer strict la stilul vestimentar al unor femei (pentru ca ,fie vorba intre noi…ele sunt cele vizate in aceasta mica pledoarie pentru branduri si mofturi..

Deasemenea..fara sa vreau..ma pot gandi si la proverbul ala..nu haina il face pe om..si nu mai stiu cum..care cred ca de fapt e o lamentare a vreunui om frustrat, sau a vreunui ganditor din alte timpuri..

Si totusi nu e asa..sau cel putin nu e chiar asa! sa fim seriosi!…

Daca ne gandim numai la istoria fluctuanta a obiectului generic numit costum..la ce a fost_:creat probabil din necessitate ..si pana la ce a ajuns sa fie..adica o marca de distinctie a personalitatii unui individ..o prelungire , daca putem spune asa- a egoului pus pe masa sau chiar in vitrina sufletului…pentru bucuria trecatorilor..si mai putin a respectivului individ..

Si atunci in capul meu se tes panze pe care se brodeaza instantaneu intrebari care nu si vor gasi raspunsul perfect..chiar si dupa un brain-storming facut de inteleptii satului urban.
.
“Pentru cine va imbracati?? Pentru placerea voastra proprie? Pentru a fi atragatoare in ochii unui barbat?? Pentru a obtine aprecierea prietenelor?

A.., si mai am ceva de spus in completarea fotografiei - radiografie de 2 paragrafe incoace:
In garderoba mea exista asa-numitul pardesiu de printesa: din catifea neagra, cu guler inalt, cambrat pe talie sip e urma desfacandu se ca un gogosar, cu aplicatii din dantela si un system de inchidere aproape imposibil, format din circa30 de copci, pe care bunicile noastre le numeau “mosi si babe”. Imi ia cam un sfert de ora sa ies din casa si imi place sa l asortez cu fusta de vrajitoare, tot neagra, din mai multe straturi suprapuse, asezate in asa fel incat sa se vada toate straturile, ca si cum as avea mai multe jupoane, plus cizme negre cu toc si camasa alba pe gat, stilul rusesc. Echipata in acest fel,…reusec sa starnesc admiratia tuturor prietenelor, colegelor si, in general, a tuturor personaelor de sex feminin cu care ma intalnesc, de la manichiurista pana la vanzatoarea din colt….

Si asta nu o spun eu..ci prietena unui prieten apropiat.

scenariile baiatului alb

sunt cateva, activate doar in momentul in care mintea depaseste forta degetelor. vin ca umbrele de matraguna pe pamantul arid si sec si se duc in chingi , pe pustii...
ex: vede pomul...si l imagineaza de cand era puiet; vede baiatul ce si are incrustata pe frunte similitudinea si il proiecteaza in filmul lui, cu rola lui, cu mainile lui(mainile sunt active asa ..de miraj...si incantare supra..
el e alb azi, cu tot cu scenariile de altadata.doar azi

venin.azi venin

trei cuviunte si trei inspirari. cateva clipiri alaturi de stalpi... multe oase...cateva din multele, unele drepte..altele cu mutatii...oasele tale-mi vorbesc despre mine. am cautat in mine ce ai tu pentru mine. am gasit destul/destule..nenumarate simili-tudini, ati-tudini, lovituri. cand ai sa-mi spui ca ma ai pentru tine, pentru tine,. pentru tine...si nu drept invatacel??!....si cand ai sa ma faci sa ma sorb singur de dor?
ce simt acum nu e dor...pt ca nu-mi imaginez dorul ca pe ceva ce-si cere drepturile in urma a ceva traitt... ce simt acum e vis de ape. si spun ape, stiind ce dor iti este tie de alge, nisipuri si pini, fraze urlatoare, nesarate vanturi, vase fructate si maini neobosite.....si stiu ca nu vrei ca visul sa fie concav, usor, ca o femeie usoara ce-si care drepturile sau isi cedeaza dreptul la intra-, pentru paine si sare....
du-ma!....du-ma unde ai sa stii...nu-mi mai spune...doar tu-mi mentionai ca multe din cele ce au loc intre noi...n-au raspunsuri...sunt asa..necunoscute...
da-mi ce vrei, nu-mi lua nimic. ce am, am pentru mine. mai bine fa-ma "tu"...si profita de tot., de tot...simplitatea din mine nu e intamplatoare, nu are culoare../..ea merge pana acolo unde totul se divide. si asta da simplitate(!)...asta da!
imi place ....si nu tine de concepte si studiu, de cerinte si cizelare..
tine de fragezimea situatiei, de momentul ala..de nimicuri...
doar este una dintre surse..
complex sau nu..cel de langa noi simte ca-i fug de sub picioare covoarele de lana si lame, mobila turquoise...
daca sunt azi cecea ce sunt,e pentru ca tu m-ai facut asa..
si mi-ar placea sa spun asta...cu atitudine atemporala, cu sange pe buze...
chiar m-as vedea..in noapte...ars de soarele de dupa...primit in templele de crudicizatore..cele din tine...
sunt momente in care vreau sa-ti ating pulpele...sa te vad zvacnind langa mine...nu stiun cat de sexual...redundant...respectiv trivial...simt ca deja _alta e stacheta...si pot chiar sa-ti mangai talpile si..... nu ne-am mai fastaci...
simt ca in tine e doritorul meu, frezele mele pt oase, furcile caudine, lunetele, colibele din stuf....matraguna..
simtul meu tipa.
am curaj sa te dezgrop. da-mi motive.

(am scris fara tema, doar cu orgoliu. am putut sa-ti spun 3(trei)...cauta-le, intelege-te, reculege-ma.)_

dragule.

hm

asudam.si cantam.si radeam.pana in secunda aia,stiam ce e secunda.pana sa te vad,cunosteam si eu, ca omul palid si frant, ce e lumea de deasupra.stiam . faceam din asta fatada si nu-mi parea rau cand ma retrageam in minele din camere umede si propice.... acum.. acum, dragul meu... regasirea in astfel de locatiuni... e cu atat mai grea... cu atat mai duble sint planarile de vise deasupra capului meu, suflul mai lipsit de suflet, golul mai plin. e asa de greu sa stii ca ai corp si nu e al tau. e atat de greu sa stii ca ai si tu ratiune dar de fapt nu e a ta, sa stii ca ai iubire dar ca vine prin pereti...
nu stiu cat ai sa mai rezisti dragul meu...cu toate ca eu sunt egoist si 'sperator' si cred ca ai sa o faci..
nu stiu cat ai sa mai rezisti acolo, departat, si totusi langa mine. spuneai ca ai sa ma astepti oricat. cat cantareste oricatul...nu mai stiu. incepe sa-mi fie frica de tot ce fac, de tot ce sunt.
spune-mi sa sper. si fara rusine... si spune-mi sa nu mai curg lacrimi din mine. da, curg lacrimi din mine. eu sa nu mai curg. dragul meu.

back to black

ai puteri nemasurate si ghimpi in palme.te roade vina si te unge sa ma vezi in groapa cu lei,,..leilor,o leilor...
ai puterea sa ma sugi de putere !!!!!!!!si faci din asta o minunata arma impotriva mea,a calcaielor mele pe care le urasti..ca sunt uscate..
le urasti
ai in tine numai 1

imbracat i

cine esti tu...cine esti tu ma?!?1ce vrei tu ma?!??!ce te produce pe tine maa??!?1cate stele vzi ma tu in ochii aia ai tai intunecati?
am vazut cum mimai..te am vazut cum inecrcai sa ma urci acolo,in cel mai semet dintre varfuri...in cel mai tare dintre cele existente../scare/.
lupta asta are miza,dar sa o vad si eu... pula mea..
cat timp sa mai astept eliberearea de suflete...cand sa spun /cut/ si cand sa mananc din palma unuia?cat sa ma mai doara intre coaste si cand sa mai musc din tine cand nu esti ,ma...
maaaaaaa!!!
ce ai ma cu viata din minele asta de ceara si cacat???
ce te doare ma ,..de nu ma poti intoarce din coma profunda...din coma ta ma...
?!??!
hmmm...
cand spun ca lupt cu suflete-n vant...nu spun prostii...
cand ai sa ma crezi,ai sa ma vezi pe ea.
crucea mea mica si draga.
lupta asta nu are miza
..iar in pula mea.

curata/si eu din

CURATA MOJICIE SA MA BAGI IN PORTBAGAJ...
CAND AM VAZUT LUMINA LUNII SERBEDE.. AM AMUTIT. STATUIA DIN MINE SE SCAPASE PE EA. ERA NOAPTE CAT VEDEAM CU OCHII, ADICA 2 METRI IN FATA SI MAI MULT DECAT ATAT.. MUUULT.. PANA ACOLO UNDE FUSUL!! ORAR ERA ALTUL, SOARELE PE CER, GRAMOFOANELE PE DUCA SI BARBATII PREDISPUSI LA CANCER TESTICULAR..
FARURILE DE LA MASINA ERAU ON, DE CE NU 'LIPSA'.. NU STIU.. TU SORBEAI SAU SCHIMBAI FLUIDE CU STICLA AIA DE MARTINI ROSU?!??!... CE DRACU, MA, GRADELE EI ALCOOHOOLIKALISTICE, ERAU MAI MULTE DECAT GRADELE TEMPERATURII MELE CORPORALE?!?...SI DACA ERAU?..EU CHIAR NU PREZENTAM PIC DE INTERESSSSS??1,..MACAR PT CE URMA SA SE INTAMPLE- PUTEAI SA FACI EFORTUL SUPREM DE A TE PREFACE CA MA AI/ VREI/ IEI PE SUS..
INTENTIA DE A MA REGULA DESCHIS, FARA ZGARCENIE, MA FACEA SA SORB SI EU DIN

DEER STOP

baiete!
bretonul tau se misca in vannt.....
in vantul de iarna..
si ai picioarele inghetate...
ai buzele arse
nu-ti arde de colindat pe dunele albe..
nu-ti arde de mine viu...
du-ma..
taraste ma...
departe..
in paduri oprite in timp..
paduri de apa inghetata si crengi sidefate...
si ia-mi viata acolo...
acolo pe zapada...
acolo
ia-mi viata si insuseste-ti-o....
si arde-mi trupul/
corpul asta de pamant.

ninive cucerit

.....sunt atatea de lamurit in viata mea, incat , daca incerc sa ma adun, pot sa scot 5-10 cuvinte, din care sa se inteleaga ca, daca vreau sa ma destainui, nu am ce sa spun. cu toate astea, vad in ochii mei omul, ala cu probleme de bebe, vaca, ce nu se poate abtine din a gusta florile din peluza ritz-ului, curva ce se vinde, obosita la coltul de strada cel mai expus, barbatul adevarat, dar tacut si inhibat, dar care murmura pe sub mustata ceva de genul "pot si eu, si chiar mai bine...".lumea se invarte, cu o viteza pe care eu, fara sa vreau o interpretez si raportez la viteza altora, never a mea!!
ce daca sunt slab?!?.. asta spunea si cezar cand statea intins intre fructe, cu mana sub cap si cu gandurile expuse in fata degetelor de la picioare... ce daca sunt slab cu mine?!??... era constient ca in fata altora, el parea barbatul care stia ce poate si cat. dar fata de el, ..o, fata de el, nu se putea ridica pe piedestal, nu putea sa se umfle in pene (penele de flamingo sunt atat de gustoase,,), nu putea sa stea dezbracat si sa se priveasca multumit...
lupta cu acele creaturi din fata ta, amagirea ca ele sunt intotdeauna cu un cap mai mici decat tine... crezul ca la un moment dat le vei birui, mofturile si grimasele frontale, ..toate, sunt doar in capul tau, departe de gandirea celor multi, care fac din mobilierul de gradina-salon pedrino, din guma de mestecat- lunete de tras in ciori prapadite si suiste, din mine-tine..
numai cand ma gandesc la noptile de altadata, pline de pudra si smog, licori si ochi domestici care atunci cand ma scrutau stiam ca -mi vor sufletul si nu mana, numai cand....dar ce pot face eu plapandul ca sa schimb asta si sa readuc aia...nimic, nada, niente. chiar si nothing.
lupii au aripi azi, iar eu nici macar blana de vulpe nu mai posed...