Pas alergator..matraguna gustata dimineata, ceaiul nu a fost suficient..
„Impreuna putem reusi”, a spus imparatul fara haine..desi el credea ca detine -si secretul fericirii vesnice si cele mai bune piese vestimentare..
Si asta am crezut si eu..pana cand, intr o dimineata, parca toate cele trebuincioase din dulapul meu mangaiat de atatea ori si strigat pe nume -„l’armoire” au inceput sa mi se razvrateasca..
Toate hainele, chiar si gentile, pantofii lustruiti sau scalciati..toti au inceput sa susoteasca prin colturi pe etajere...sa traga de partea lor si umerasele..sa dezvolte cumva- o revolutie de catifea din matase naturala..
Revolutie zic...dar care sa le fie oare discomfortul..de ce sa ma vorbeasca ele/ei..tocmai pe mine...
Nemultumite le vedeam eu de zile bune..bluzele de pijama parca nu mai zambeau la tapet..camasile mele inflorate faceau ele ce faceau si ma sugrumau..pantalonii se decolorau singuri..fularele si esarfele se incolaceau si nu mi dadeau ocazia sa le culeg piece by piece..atunci cand iesam din casa val vartej/...
E clar ca ceva nu le mai convenea..ori isi doreau aliati noi, din dorinta de improspatare a stocului comun...ori aveau nevoie de vacanta prelungita la centrele de ajutor social.
Si am luat atitudine domnule,.m-am dat de 3 ori peste cap, am cautat sa nu favorizez cumva pe nimeni, sa nu fac separatiuni,sa nu le lucrez pe la spate...
Si astfel, la o ora anume, gandita dinnainte si discutata apoi cu prietenii mei din tabloul de deasupta patului..am luat atitudine..si am „cascat niste cutii din carton imense..in care am indesat fara urma de regret – tot ce mi a cazut in mana...pana ce dulapul pe vremuri neincapator a devenit un generos hangar in care se pimbau in voie de acum...mii de particule de praf..disperate si uimite de spatiul creat parca special pt ele.hihhihi
Trec orele tarziu in noapte, in aerul rece doar Cecilia Bartoli mai razbate, facandu si loc prin materialul poros al boxelor vechi...eu astept sa mi vina o idee holbandu ma la acelasi dulap..cu usile larg deschise in fata mea.., imbracat cu ce mi a mai ramas..un capot de baie verde..din ala de speriat vecinii cand iti bat la usa implorandu te sa faci gura mica...miica..asa ca de vrabiuta pictata manual.
Nu mai am haine..dar batalia e castigata..deja nu mi mai pot permite sa ma las discutat de niste simple haine .
Simplistelor!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu