Pas alergator..matraguna gustata dimineata, ceaiul nu a fost suficient..
„Impreuna putem reusi”, a spus imparatul fara haine..desi el credea ca detine -si secretul fericirii vesnice si cele mai bune piese vestimentare..
Si asta am crezut si eu..pana cand, intr o dimineata, parca toate cele trebuincioase din dulapul meu mangaiat de atatea ori si strigat pe nume -„l’armoire” au inceput sa mi se razvrateasca..
Toate hainele, chiar si gentile, pantofii lustruiti sau scalciati..toti au inceput sa susoteasca prin colturi pe etajere...sa traga de partea lor si umerasele..sa dezvolte cumva- o revolutie de catifea din matase naturala..
Revolutie zic...dar care sa le fie oare discomfortul..de ce sa ma vorbeasca ele/ei..tocmai pe mine...
Nemultumite le vedeam eu de zile bune..bluzele de pijama parca nu mai zambeau la tapet..camasile mele inflorate faceau ele ce faceau si ma sugrumau..pantalonii se decolorau singuri..fularele si esarfele se incolaceau si nu mi dadeau ocazia sa le culeg piece by piece..atunci cand iesam din casa val vartej/...
E clar ca ceva nu le mai convenea..ori isi doreau aliati noi, din dorinta de improspatare a stocului comun...ori aveau nevoie de vacanta prelungita la centrele de ajutor social.
Si am luat atitudine domnule,.m-am dat de 3 ori peste cap, am cautat sa nu favorizez cumva pe nimeni, sa nu fac separatiuni,sa nu le lucrez pe la spate...
Si astfel, la o ora anume, gandita dinnainte si discutata apoi cu prietenii mei din tabloul de deasupta patului..am luat atitudine..si am „cascat niste cutii din carton imense..in care am indesat fara urma de regret – tot ce mi a cazut in mana...pana ce dulapul pe vremuri neincapator a devenit un generos hangar in care se pimbau in voie de acum...mii de particule de praf..disperate si uimite de spatiul creat parca special pt ele.hihhihi
Trec orele tarziu in noapte, in aerul rece doar Cecilia Bartoli mai razbate, facandu si loc prin materialul poros al boxelor vechi...eu astept sa mi vina o idee holbandu ma la acelasi dulap..cu usile larg deschise in fata mea.., imbracat cu ce mi a mai ramas..un capot de baie verde..din ala de speriat vecinii cand iti bat la usa implorandu te sa faci gura mica...miica..asa ca de vrabiuta pictata manual.
Nu mai am haine..dar batalia e castigata..deja nu mi mai pot permite sa ma las discutat de niste simple haine .
Simplistelor!
luni, 29 septembrie 2008
Rochia Neagra
Cateva secunde de desfatare. In aerul cald de cafenea-brocard ard lumanari sensitive ce te duc cu gandul la catacombe iluminate slab.
Coatele ei sunt pe masa…libertate se numeste zambetul ei din coltul gurii..are flori in par..matlasate si bine gandite..mi-as fi dorit sa fie naturale…
Am spus natural—si vad campul intins..vad pamantul nesfarsit..iar ea stie cat costa libertatea de decizie si fructele ce I urmeaza acesteia…
Soarbe din cafea,disecand fiecare firicel de abur ce si face loc prin aerul static, prin ganduri,.. isi plimba degetele pe marginea farfuriei cu bordura metalica..viseaza uman si deschis..
Rochia ei, bariera in calea mea..E mai mult decat un scut, mult peste un simplu vesmant necesar..e tot ce si a dorit, e motivul pentru care a iesit azi afara din casa de pe strada Doctor Maria Balabas…
Totul se potriveste, cateva minute am sa mai zabovesc cu privitul..pliurile negre ale poalelor ii ascund picioare de ceara..maneca simpla si cazuta pe umeri isi spune singura poveseta ei cu ace si masuratori si crete cursive pe material…
Are ceva din Marlene, are ceva din suflul marilor nordice…are ceva cu mine..fara sa stie fara sa si dea seama…imi tintuieste privirea si-mi paralizeaza cumva mainile…degete si oase..
Se poate sa fi spus cuiva ca am sa fiu in cafenea la ora asta..?ma poate surprinde cineva holbandu ma cu ochii intredeschisi si miopi?..imi poate cineva imputa ca fac din viata asta un peep show frustrat?
Am asteptat atata timp sa o gasesc..secundele astea sunt neterminate..dar stiu ca maine imi vor fi suficiente..si pentru cutia mea cu amintiri despre femei..si pentru gandurile mele incoltite dupa urechi..
Pot spune ca am intalnit o femeie imbracata perfect, profitand de o rochie neagra simpla..probabil din matase naturala…accesorizata cu zambete in gol, zambete pentru ea si cartile ei, asteptarile ei..
Imi place de mine cand observ, ma urasc doar atunci cand aspir.
Lumea asta toata, are nevoie de o rochie decenta, incheiata perfect, dintr un material care sa impuna reguli si relaxare.
Si eu am nevoie de o rochie neagra, desi picioarele mele stramba din ochi .
Coatele ei sunt pe masa…libertate se numeste zambetul ei din coltul gurii..are flori in par..matlasate si bine gandite..mi-as fi dorit sa fie naturale…
Am spus natural—si vad campul intins..vad pamantul nesfarsit..iar ea stie cat costa libertatea de decizie si fructele ce I urmeaza acesteia…
Soarbe din cafea,disecand fiecare firicel de abur ce si face loc prin aerul static, prin ganduri,.. isi plimba degetele pe marginea farfuriei cu bordura metalica..viseaza uman si deschis..
Rochia ei, bariera in calea mea..E mai mult decat un scut, mult peste un simplu vesmant necesar..e tot ce si a dorit, e motivul pentru care a iesit azi afara din casa de pe strada Doctor Maria Balabas…
Totul se potriveste, cateva minute am sa mai zabovesc cu privitul..pliurile negre ale poalelor ii ascund picioare de ceara..maneca simpla si cazuta pe umeri isi spune singura poveseta ei cu ace si masuratori si crete cursive pe material…
Are ceva din Marlene, are ceva din suflul marilor nordice…are ceva cu mine..fara sa stie fara sa si dea seama…imi tintuieste privirea si-mi paralizeaza cumva mainile…degete si oase..
Se poate sa fi spus cuiva ca am sa fiu in cafenea la ora asta..?ma poate surprinde cineva holbandu ma cu ochii intredeschisi si miopi?..imi poate cineva imputa ca fac din viata asta un peep show frustrat?
Am asteptat atata timp sa o gasesc..secundele astea sunt neterminate..dar stiu ca maine imi vor fi suficiente..si pentru cutia mea cu amintiri despre femei..si pentru gandurile mele incoltite dupa urechi..
Pot spune ca am intalnit o femeie imbracata perfect, profitand de o rochie neagra simpla..probabil din matase naturala…accesorizata cu zambete in gol, zambete pentru ea si cartile ei, asteptarile ei..
Imi place de mine cand observ, ma urasc doar atunci cand aspir.
Lumea asta toata, are nevoie de o rochie decenta, incheiata perfect, dintr un material care sa impuna reguli si relaxare.
Si eu am nevoie de o rochie neagra, desi picioarele mele stramba din ochi .
m o d I S T A
Am vazut de curand, mergand pe strada prin gloata pestrita a falnicului oras , un fenomen umblator si viu ce mi a atras atentia intr un mod placut: o femeie bine garnisita: de la pantofi cu toc ametitor, bijuterii opulente finisate de aurari francezi, pudra translucida si unghii exotice, pana la poseta cu catame stralucitoare - totul pus in pagina ca la carte, fara prea multa sfortare.. asa am gandit eu..
A urcat dupa 10 metri de la interceptare - intr un minunat carusel numit masina..un hibrid imens intre o masina de epoca si o naveta aproape spatiala.
.
Aveam sa o revad apoi, pe o terasa minunata in Poiana Brasov, flancata de doi caini de marime mijlocie a caror pedigree..imi scapa pt moment….era la fel de minunata,cu aceiasi liniste aparenta pe chip, sorbind cine mai stie ce...dupa ce bombardament la bauturi fine si colorate am vazut in ultima vreme la tv…
Mi a ramas pe retina..,in creier..pe undeva chipul ei..si mi a tot staruit si intrebarea fireasca..anume - daca linistea se poate cumpara cu bani...si aici ma refer strict la stilul vestimentar al unor femei (pentru ca ,fie vorba intre noi…ele sunt cele vizate in aceasta mica pledoarie pentru branduri si mofturi..
Deasemenea..fara sa vreau..ma pot gandi si la proverbul ala..nu haina il face pe om..si nu mai stiu cum..care cred ca de fapt e o lamentare a vreunui om frustrat, sau a vreunui ganditor din alte timpuri..
Si totusi nu e asa..sau cel putin nu e chiar asa! sa fim seriosi!…
Daca ne gandim numai la istoria fluctuanta a obiectului generic numit costum..la ce a fost_:creat probabil din necessitate ..si pana la ce a ajuns sa fie..adica o marca de distinctie a personalitatii unui individ..o prelungire , daca putem spune asa- a egoului pus pe masa sau chiar in vitrina sufletului…pentru bucuria trecatorilor..si mai putin a respectivului individ..
Si atunci in capul meu se tes panze pe care se brodeaza instantaneu intrebari care nu si vor gasi raspunsul perfect..chiar si dupa un brain-storming facut de inteleptii satului urban.
.
“Pentru cine va imbracati?? Pentru placerea voastra proprie? Pentru a fi atragatoare in ochii unui barbat?? Pentru a obtine aprecierea prietenelor?
A.., si mai am ceva de spus in completarea fotografiei - radiografie de 2 paragrafe incoace:
In garderoba mea exista asa-numitul pardesiu de printesa: din catifea neagra, cu guler inalt, cambrat pe talie sip e urma desfacandu se ca un gogosar, cu aplicatii din dantela si un system de inchidere aproape imposibil, format din circa30 de copci, pe care bunicile noastre le numeau “mosi si babe”. Imi ia cam un sfert de ora sa ies din casa si imi place sa l asortez cu fusta de vrajitoare, tot neagra, din mai multe straturi suprapuse, asezate in asa fel incat sa se vada toate straturile, ca si cum as avea mai multe jupoane, plus cizme negre cu toc si camasa alba pe gat, stilul rusesc. Echipata in acest fel,…reusec sa starnesc admiratia tuturor prietenelor, colegelor si, in general, a tuturor personaelor de sex feminin cu care ma intalnesc, de la manichiurista pana la vanzatoarea din colt….
Si asta nu o spun eu..ci prietena unui prieten apropiat.
A urcat dupa 10 metri de la interceptare - intr un minunat carusel numit masina..un hibrid imens intre o masina de epoca si o naveta aproape spatiala.
.
Aveam sa o revad apoi, pe o terasa minunata in Poiana Brasov, flancata de doi caini de marime mijlocie a caror pedigree..imi scapa pt moment….era la fel de minunata,cu aceiasi liniste aparenta pe chip, sorbind cine mai stie ce...dupa ce bombardament la bauturi fine si colorate am vazut in ultima vreme la tv…
Mi a ramas pe retina..,in creier..pe undeva chipul ei..si mi a tot staruit si intrebarea fireasca..anume - daca linistea se poate cumpara cu bani...si aici ma refer strict la stilul vestimentar al unor femei (pentru ca ,fie vorba intre noi…ele sunt cele vizate in aceasta mica pledoarie pentru branduri si mofturi..
Deasemenea..fara sa vreau..ma pot gandi si la proverbul ala..nu haina il face pe om..si nu mai stiu cum..care cred ca de fapt e o lamentare a vreunui om frustrat, sau a vreunui ganditor din alte timpuri..
Si totusi nu e asa..sau cel putin nu e chiar asa! sa fim seriosi!…
Daca ne gandim numai la istoria fluctuanta a obiectului generic numit costum..la ce a fost_:creat probabil din necessitate ..si pana la ce a ajuns sa fie..adica o marca de distinctie a personalitatii unui individ..o prelungire , daca putem spune asa- a egoului pus pe masa sau chiar in vitrina sufletului…pentru bucuria trecatorilor..si mai putin a respectivului individ..
Si atunci in capul meu se tes panze pe care se brodeaza instantaneu intrebari care nu si vor gasi raspunsul perfect..chiar si dupa un brain-storming facut de inteleptii satului urban.
.
“Pentru cine va imbracati?? Pentru placerea voastra proprie? Pentru a fi atragatoare in ochii unui barbat?? Pentru a obtine aprecierea prietenelor?
A.., si mai am ceva de spus in completarea fotografiei - radiografie de 2 paragrafe incoace:
In garderoba mea exista asa-numitul pardesiu de printesa: din catifea neagra, cu guler inalt, cambrat pe talie sip e urma desfacandu se ca un gogosar, cu aplicatii din dantela si un system de inchidere aproape imposibil, format din circa30 de copci, pe care bunicile noastre le numeau “mosi si babe”. Imi ia cam un sfert de ora sa ies din casa si imi place sa l asortez cu fusta de vrajitoare, tot neagra, din mai multe straturi suprapuse, asezate in asa fel incat sa se vada toate straturile, ca si cum as avea mai multe jupoane, plus cizme negre cu toc si camasa alba pe gat, stilul rusesc. Echipata in acest fel,…reusec sa starnesc admiratia tuturor prietenelor, colegelor si, in general, a tuturor personaelor de sex feminin cu care ma intalnesc, de la manichiurista pana la vanzatoarea din colt….
Si asta nu o spun eu..ci prietena unui prieten apropiat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
