marți, 14 aprilie 2009



Buna dimineata, iti scru pentru pima data din tara de foc... te rog sa asculti tot ce citesti, sa nu te lasi abatut de drumul sinuos al textului, sa nu rupi foaia mi mazgalita imediat ce termini de lecturat..
Aveam atatea sa ti spun, acum au mai ramas doar cateva cuvinte..si ies greu, fara putere, din sinapse si clipiri de pleoape obosite de vreme...
Sarbatoarea la care te am asteptat, acea sarbatoare despre care vorbeam in conceptie si concepere...nu s a mai tinut, cauza principala fiind eu. M am dezis de astfel de evenimente care sa mi puna coroana, sa mi adune din suflet tot ce am mai bun – care sa ma puna sa jur. Casatoria e pana la urma o coabitare viitoare, posibila..niciodata o stare care sa tina de secunda, de prezent.
Ne o dorim, are farmecul ei..se poate deduce si are puterea sa ne tina pe un drum specific..dar nu se executa in prezent, odata cu gandurile..mereu e proiectata in viitor, in ce ar putea sa existe, sa fie, sa se nasca, sa se cumpere, sa poata fi impartit, despartit, mutat, separat. E asa o deconstruire a mitului, o cale prin care sa ti duci dracii la doctor, o mituire a spiritului, o pavaza in fata golului necapatat.
Speranta mea de bine are un destinatar – tu esti acela, si mi e bine gandind la imaginea ta din fata biroului masiv, la umbra ta dansand pe peretii inflacarati de lunina din soba..
Port in suflet respiratia ta la intampinarea somnului, am in buzunare batista pe care mi ai intins o cu un gest ferm la ultimul eveniment de familie – moartea doamnei noastre.
Fa ti timp si raspunde mi, incearca sa mi descrii starea ta, tonurile de verde din gradina ta nou construita. Fa ti dara timp si ascunde cateva cuvinte printre file, parfumeaza scrisoarea. Domnul C mi o va aduce in data, parca l vad alergand pe holurile lungi, pana la odaia mea..
Sper intr un singur prieten, care sa mi vada temerile si sa steraga lacrimile de pe fata mea.
Am sa astept.

Cu drag, al tau C