vecinul meu

zilele trecute, pe strada mea linistita si strajuita de cladiri la dreapta si cladiri la stanga, si a facut aparitia un personaj misterios..
fara sa stiu la ce adresa noua s a mutat, ce hram poarta sau ce l a facut sa si gaseasca habitat tocmai pe strada copilariei mele...am inceput sa i urmaresc miscarile, pasii bine calculati, nonsalanta tacita cu care trecea in fiecare dimineata, la 9 trecute fix, pe langa fereastra mi lustruita si nelimitata ca si suprafata..

azi m am trezit ca de obicei, mi am imbracat hainele costisitoare si ,in fata unei cesti de cafea braziliana, am inceput sa astept,. privind prin fereastra goala, impartiala..stralucitoare si demna in fata soarelui de dimineata..
la 9 si cateva secunde, subiectul a trecut grabit , ca de obicei. purta o pelerina din stofa subtire, cadrilata, pantaloni stilul nemtesc interbelic, o servieta din piele maro, baston cu maciulie argintata..
parul in vand, si pasul bine masurat, m au facut sa ma intreb daca nu cumva, acest personaj intrigant,n a facut o scoala militara secreta, sau macar un curs de port arma..

imbracamintea celor din jur, ne poate intriga sau linisti retina.. stilul vestimentar, fie el eclectic sau corect, imprevizibil sau de o simplitate pura, monocrom sau dirijat de ROGVAIV, ne poate dicta starea si deforma principiile - usor usor, actionand ca un hot de noapte.
personajul pe care eu insumi l am urmarit cu interes pret de zile bune, avea in stilul sau de imbracaminte, ceva din stilul bunicului meu, alura colegului meu de banca din clasele primare, vivacitatea liniilor din vesmintele personajelor masculine din cartile citite in liceu..
incercand o concluzie, imi doresc relaxare vizuala, bun gust si bun simt..imi doresc sa vad - pe strada larga, oameni imbracati interesant, asumat, pe alocuri corect..
vreau sa inteleg ce inseamna lumea buna, cu ce se mananca, ce presupune o cafea la gradena din strada, alaturi de un caine de rasa, cu o carte in mana si o femeie cu miros de vanilie si paciuli in gand..

paris

Prima idee demna de retinut din acest jurnal de calatorie europeana, ar fi urmatoarea:

Nu doar strazile au puterea lor de convingere, dar si lumea ce se perinda prin fata vitrinelor stralucitoare, aerul cald insotit de vanticelul rarait, plantele exoticizante- stranse buchete-buchete in vase imense de lut si de lemn, dupa caz...

Orasul acesta are gust bun, si fara sa vreau, spunand aceste cuvinte, imi vin in minte locurile minunate numite LA DUREE,restaurantele din cartierul evreiesc,parfumurile fructate lasate in urma de doamnele convertite la credinta suprema numita fashion.

Strazile pastreaza ideea de conceptie a arhitectilor ce au privit mult peste orizontul slab al oamenilor ce vad miniatura demna de standardizare..cladirile au grimase si pot sa ti vorbeasca..raceala cu care se aseaza impunatoare dealungul strazilor intortocheate iti muta gandurile si ti ia auzul..

Palais Garnier,Luvrul, Muzeul d'Orsay, Catedrala Notre-Dame,Musée du Montparnasse,Musée National du Moyen-Age..sunt cateva dinTRE pictogramele prezente pe hartile din mainile trecatorilor interesati sau dez-interesati..

Parcurile au visurile lor inca neimplinite...statui si verdeata asezate cursiv..concentric...cladiri in zare..orizont de cunoastere si satisfactie vizuala...arondismente asezate pe o tabla de sah imvizibila, desenate pe harti imense si vizitate anual de milioane de personaje ce se autointituleaza - turisti de placere...

Suburbiile cautate si rascolite exista si respira impasibile..Rue du Rivoli arunca artificii din fiecare magazin predispus la festin vizual..Champs-Élysées - se abandoneaza noptilor plin de lumina artificiala si promenada..cartierul Marais combate clipitul nostalgic si invita la nemurire si exibare naturala..

Toate aceste nume par oameni ce-si spun, fiecare, unul altuia - povestile de nemurire..stilul comanda totul,sau ce ne dorim sa vedem..spunea CINEVA...Parisul iti arata fata lui impunatoare,daca esti dispus sa l privesti ochi in ochi..
Orasul Paris ti se poate destainui,doar daca incerci sa-l digeri usor,cu tact si rabdare.