in fundal anita bryant cantandu-si viata: paper roses
singur in biroul iluminat slab, ajutat de penita bine inmuiata in negrul omniprezent:
le recunosti la evenimente de tot felul, iti atrag atentia tocmai prin decenta cu care stau pe loc si privesc pe sub borurile largi ale palarilor. nu fac cu mana, decat atunci cand recunosc o cascheta de taximetrist, sau cand, manate de o politete vertebrala - recunosc in treacat cate o prietena veche si uitata prin sertarele sufletului ei unicorn.
aceste doamne sunt de fapt femei deprimate, fapturi ce au simtit nevoia sa apara in lumina reflectoarelor prafuite, sa guste din nesatul osandit persoanelor expuse - asemeni lor - pe stalpii de publicitate afisata..
s au lasat purtate de valul glam al socialului crud, de barbatii dispusi la orice ora sa le sopteasca pricepute cuvinte de amor, insinuate printe roze si parfumuri de lavanda, printre rochii inchise pana n gat - dar cu asa de multe optiuni la atingere..
aceste doamne stau astazi in coltul lor privilegiat, cineaza la masa lor pastrata in carnetelele ospatarilor cu zambet strengaresc, dispun de soferi tacuti si şagalnici, se complac in situatii eterice ca substanta sau durata..
mijirile singuratice, rochiile lor perfect asamblate - toate acestea nu au un corespondent real,... se fac nevazute atunci cand lumina se stinge brusc, si noaptea de mana cu gandurile solitare incep sa alerge nestingherite pe campiile intinse ale framantarii..
bijuteriile acestor doamne de seara, poarta in ele miile de ani de manufactura, energia nestirbita a pietrelor rare, dar si dorinta arzatoare a barbatilor ce le-au daruit elegant. blanurile aruncate in vestibul ca dupa un razboi deja dus - se simt inutile si grele, imperfecte si fara suflare..
daca palmele lor ar putea vorbi..cate mii de cuvinte le-ar scapa intre doua rugaciuni..cate ne ar spune depre petreceri scaldate in vinuri scumpe, despre dansuri lente si pregatite sa invrajbeasca trupurile..cate fraze de alint, senzatii tactile starnite doar pronuntand cuvinte precum "trussardi" sau "ferragamo"..
(zambetele rare sunt cele mai false dintre grimase!)
#singuratatea nu are leac atunci cand, infasurata in zeci de fete perfect machiate, fata cu care te-ai nascut ramane impietrita, gandurile desarte planand sub forma de aura, deasupra coafurii coloniale..
hainele tale nu au nici scop si nici lejeritate, cu toate ca la inchegarea lor au lucrat maini de aur si minti de lauri..#
doamne precum cele propovaduite mai sus intalnim la orice pas, flancate de caini de rasa sau de barbati cu averi precum campurile manoase din Dobrogea. le invidiem si admiram in acelasi timp, ne dorim sa le cucerim sau, de ce nu, sa le semanam intocmai. ne dorim viata lor aparent linistita, tabieturile si anturajul lor. de cele mai multe ori insa, privim aceasta perspectiva dintr-o lumina buna, frontala, fara sa analizam textura panzei sau calitatea vopselurilor.
una dintre aceste doamne sta chiar acum in fata mea. numele ei este v i d
cred ca mi-a ajuns/anita bryant - paper roses
