imaginea iluzorie a cuplului din primavara vietii pamantene nu mai exista de mult timp. in locul ei, construit din materiale reciclate, printul cu cei doi, aparent imbratisati, cu pete lasate in urma de timpul fraudulos- fluturand in perete.
cuplati de lumea din jur, cu cate o vorba din duh alaturata zambetelor-sincere felicitari, cei doi ametiti ai dunelor de nisip, au inceput sa puna pret pe camera goala, doar a lor, pe obiectele plasmuite cu eforturi, completandu se unul pe celalalt cu har si atentie sporita, atentie-24h cam.
trecerea la orarul de toamna, cu eletricele vanturi ale aerului rece din incapere, a schimbat atitudinea unuia, apoi pe a celuilalt, si pe rand, ca intr o stafeta deschisa intre doua lumi-alte lumi- cei doi au capatat carcase scrobite in alb, s-au mutilat ca sa incapa fiecare in noua sa casa, au renuntat la lumina din incaperea gazda, au tacut, usor azi, malc maine, total- pana azi..
(misuna gandurile, privirilor nu li se mai da curs decat in fapt.
cautarile tin azi mai mult de zei decat de consistenta a plamadirii unicului corp din doi.
vestea ca razboiul de independenta cautat pana intr un final de fiecare pamantean se transforma azi in certitudine, stirea ziarelor manjite de tus era schioapa, de o schioapa ..
din fiecare cochilie razbateau firicele de soapte, din fiecare suflet de copilandru transpirau emotiile singuratatii ambivaletta.
se stiau separati prin comparatia cu gemenii, se doreau calmi, fiecare in umina lui, culcat departe de celalalt fost.
amprentele ramase nesterse isi pierdeau din grosime, perioada zambetelor in vant trecand usor-usor pe la nasul trecatorilor.
in incaperea alba coala nu mai locuia nimeni.
irigate, florile fermecau aerul rece.
