o palarie fara personalitate

Pe dulap, plina de praful schimbarii, palaria mea construita din fetru gri-sobolan.
In acelasi dulap – o umbrela cu coada si lant metallic..
In mintea mea – dorinta de a evacua spatiul asta, de a mi cauta norii mei cu ploaia lor, cu tulburarile lor de comportament..
Dimineata o port la cafea, cu borul usor cambrat, dulce, ca un zahar din trestie de zahar cu zahar in gand.. cafeaua are deci alt gust, energia mocnita peste noapte, se rasfrange usor-usor in toate actiunile mele de peste zi..
Dupa ora doua, cand pranzul mi o cere si viata mi o cere, palaria mea are borurile drepte, intinse perfect.. ‘corpul’ ei are forma tubulara,cu suprafetele fine si anglicizate..
Masa de pranz are un gust minunat, desi codul unor bune maniere imi spune ca e sufficient de interzis sa porti pe cap, la masa, o palarie, fie ea si minuscula..
Dupa-amiaza care trece greu..cu fum de tigara si foi volante necitite, rasfoite in graba mare..
Seara vine cu vin si cu sare in palma..o cina usoara, cere o abordare stravezie a problemei..palaria se face deci cuminte, borurile curbate spre cer isi spun povesti despre noapte, cu iele calare si graunte fierte in tingiri de alama..
Inainte sa adorm, o mai privesc o data, ii zambesc pe sub mustata subtire si I spun ‘noapte buna’ cu ochii aproape inchisi..
Un somn frat cu lesinul o cuprinde si pe ea, palaria din fetru grej, prietena mea si a craniului meu, singura purtata cu grija..
Imaginea ei imi umbla pe retina, cautand strazi londoneze si smog si ceara de albine, palavragind in multime, luptandu-se tacit-taciturn cu tanara generatie.

costume notiune.al

Faurarii zilelor au conceput un costum cu gust de secol XIX, incercat de mai multe tehnici, care mai de care mai abuzive...mainile lor dibace, au lucrat la el zi si noapte, folosindu-se de ace lungi si subtiri, ate abia perceptibile, degetare din cristal…mult sarg..
Se faceau ca lucreaza si in somn, asa erau de captivati-acaparati de acest proiect…
Mancau numai supe crème...seminte de mustar si mere cu fructul foarte foarte mic...
Nu aveau timp de discutii de curtoazie, de salutari in treacat si zambete pe sub mustati sulfilate..
Nu aveau..
Costumul ar fi trebuit sa fie gata la 7 pm, iar ei inca mai lucrau la gulerul alb..
Ba, sa ma credeti cand relatez: nici macar nasturii nu erau atasati, tivul din partea de jos parea nefinisat...iar dantela era desprinsa pe-alocuri..


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
A trecut timpul..costumul a fost finalizat, cu eforturi de ambele parti..echipa a renuntat la gustarile de cateva secunde, eu am renuntat sa I mai privesc on-line prin camera de filmat, atarnata deasupra atelierului spatios..
Mi-e frica de momentul
“proba”..
atunci cand am sa fiu nevoit sa-l imbrac (cu 5-7 minute inainte de discurs..
Acel moment se apropie..trebuie sa l incerc..altfel am sa apar doar in piele..ca regale nefericit din povestea croitorasului..

Sunt deja remodelat..mi se potriveste, masurile au fost luate corect, e foarte bine croit, zambetul meu e la locul lui!

Am sa ies dara!..
(discursul s-a dorit amplu, doar atat mi a iesit inainte sa cad la podea)
"Chemarea la lupta estetica..."

pedanta..

‘Sunteti chemat de urgenta, maine dis de dimineata, la o intrunire cu tema: viata dumneavoastra e pe fuga, fuga nu e buna, propunem deci sa va linistim printrun program de infasurare. prezenta obligatorie!’
Dis de dimineata, asa cum spunea textul..a trebuit sa ma ridic din pat..sa mi fac patul..sa stau pe pat in timp ce ma imbracam.
Pantalonii mei verzi aveau ei ceva de comentat, ..de vreme ce carourile se scurgeau de pe ei vazand cu ochii…sacoul cel caramiziu ..altadata din catifea…parca nu mai prezenta supletea si textura potrivita..era rigid si mut.
Pantofii rosii stateau dezgustati intr un colt. singuri, atat de singuri…
Papionul maro era de negasit../eu am cotrobait,..dar nu mai aveam timp/..ceasul facea tic..rasuflam greu..
Am plecat fara el, in speranta ca cei prezenti /mai tarziu/ nu mi vor observa parul de pe piept, tuns scurt-scurt,inca vizibil.
Alergam pe strazi disperand si asudand..fara sa am ceva in stomac,ceva in maini..insa cu capul doldora de ganduri si distinse intrebari…
“program de infasurare…ce o mai fi si asta!??! /eu pe fuga, viata pe fuga…/ dar cum ma pot vindeca de asta..urmand un astfel de program..impus sau nu…cu ajutor sau fara….
Si alergam si alergam…monogam prin definitie…celibatar prin statut..
Si modist pe deasupra..curat modist!
Toate strazile aveau sens unic..cladirile erau si ele peste mine..parca mai incovoiate..parca mai zgarie-nor

Masinile au sensul lor pe lumea asta..insa in ochii mei sunt tot masinarii…
Am ajuns!mi am zis, sa nu mai astept liftul!!..sa urc , dara , sa urc..
Ajuns deci, am vazut o stand la o masa, retrasa..parea trista si de neimpacat..
Mi a zambit vag si m-a invitat sa iau loc..
Am simtit catarama ce mi apăsa stomacul gol si suparat..
Mi am dus mana la gat..uitasem ca n am papion..mi am strîns insa camasa ca si cum aveam frisoane..
I am zambit..
Mi a zis ca infasurarea a avut loc…si ca toti m au asteptat..
Am ramas incurcat…gandindu ma cat de multe aveam de facut in alta parte a orasului…cu alti oameni., pentru altii…
M am ridicat si m am uitat in jos la pantofi……..hai ca nu erau chiar asa de rosii…
Am salutat din mers si am plecat…zburand peste scari..
In strada la fel..
In capul meu acelasi vacarm…

Sunt pe fuga dar bine imbracat..
Vreau sa ma relaxez intr o zi..imbracat in pantalonii mei de pajama imprimati cu nori si pui de vrabie.
Si vreau sa sorb.. un strop de nectar….

copilul meu

Spectaculos-spectaculos!
Uite cum imi tremura mainile..si cum imi penduleaza picioarele de aici de pe scaunul monstru!ce mi mai tremura capul si cat de cald imi e..parca vreau si nu mi vine, parca simt si nu e de ajuns..
Sunt cateva surle de agitat in aer si nu prea multe cuvinte de spus..
Uite cum ma indrept cu tot cu rotile cu totul spre tine…
Urmele de prin podele nu s facute de mine si nu s de urmat..

somnul

Hai in strada!hai pe drumuri!..fa mi cu mana de departe si invita ma inspre tine!..recunoaste mi tricoul inscriptionat viu!hai!
Aproape ai ajuns langa mine!aproape ca stii cine sunt…hm..tu chiar ai idée?!/
Mangaie ma usor..si zi mi ce ai mai facut ..toate intr o propozitie scurta si neterminata..
Fa mi vant peste granite, da ma cu praf din palme si zi mi iarasi ce mi zici orice mi zici se noteaza..
Am plecat asa..imbracat si pregattit de somn..
Am pantaloni de pijama din poplin, bine printati cu umbrele si nori si pui de vrabie..
Si ma dau in vant dupa lapte cald…

picatura de smoala

Sa deschid ochii..sa nu I deschid..
Sa ma fac vazut si pentru ziua asta…sa ma fac zic..
Sa deschid ochii..sa nu I deschid..
Sa I deschid!
Picatura de smoala din ochi isi incepe drumul zilnic, neintrerupt, nefericit si plin de stil!
Coboara pe fata-portelan..cu pometi rupti din fructe de mar..rupti parca .
Stralucirile fetei, datorate acestui luciu insinuat..o..aceste straluciri mi au dat batai de cap..pana in ziua aia de marti cand am spus stopp!!
Stopp!
Vreau o fata mata!..da ma cu baza..ilumineaza mi o!fa o sa rasara din noapte..sa cante pe campii si sa scoata din mine tot ce e bun de privit!
…dar sa nu mi mai straluceasca asa..ca un far pe mare ca un far pe mare

Si o mana venita parca din surplusurile de bunatate..imi pudra cu gratie nasul, pometii…pleoapele carnoase si fruntea!...si zona T..!!hihi
Picatura coboara deci..regula fiind respectata de zile bune..
Si coboara pe gat…de pe fata mea mata..coboara alunecand usor..si coboara..
Isi contunua drumul nestingherita..pe bluza mea multicolor dezvoltata..un joc nu alta!
Si pantalonii mei o asteapta..cu tot cu pantofi, cu tot cu talpi pregatite de smoala…
Hainele mele stiu cum sa astepte picatura..n au idée insa de pata ramasa in urma, de dara continua..de purul-impur devenit impur la puterea a2 a