rochia - ruina

In camera vasta si aproape goala salasluieste doar vantul de toamna tarzie…el intra pe sub ferestrele mici si lemnoase, strambe si concave ca niste fatarnice..isi face loc pe langa mobilele carite si suparate, trecand pe deasupra masutei de toaleta ocupata-ochi de imperiul oglinzilor-mastodont via pudre via pomezi de gustat doar cand se cade…
Este un vant vanticel…cu miros de prune coapte si frunze de cedru..o boare de flori din gradina peluzica, renuntarea la torid si arid…
Este un vant care I sufleca manecile de la camasa in-gri-ji-ta, ii coboara poalele rochiei vaste pana la podelele ceruite, o duce pe sus, cu 2,5 km pe ora prin dormitoare si holuri si iar dormitoare…si o asaza stabil pe scaunelul motivat Indian din imensul dressing-room in care si a petrecut mai mult de jumatate plus unu din copilarie.
Isi plimba degetele curate prin parul castana si ofteaza usor.
De pe umerasul de pin, incalcit si alb, ii zambeste cald o rochie neterminata…cu valuri pe ea si cantec in ea, cu suflet de haina si puteri nesecate… si gri.
Se ridica, si cu miscari desprinse din picturi cuminti – renunta la tot si o imbraca.
Valuri de caldura ii inunda gatlejul, mainile ii cad amortite pe langa corp.
Deschide ochii…
Ochii ei vad realitatea, simt incorsetarea benefica a trupului ei trecut de primavara vietilor..
Constata cu o amortire de buze , ca rochia aceasta cu pori si margele, singura ei minune ramasa din timpurile de pace, e acum o cladire cu hornurile strambe si cotloanele neaerisite..e plina de funingine ca dupa un incendiu si are gauri in zid. Are gauri in zidul ce I construieste fatada – ma intreb oare daca stie cat costa o pereche de coarne de cerb care sa mascheze golurile de pe piept…
In ea se misca marea vasta si soarele ei de seara..mai are nevoie de cateva minute pentru a obisnui rochia-ruina cu aceasta carne si piele imbatranita…
Vrea liniste.
Ea este doamna T.
Dupa plecarea mea, va goli sticluta de culoarea malachitului, aflata intr una dintre casetele de lemn.
Va adormi singura.

Dilema unui porumbel rebel

Sunt un rebel! De azi chiar sunt un rebel..desi zambetul meu spune altceva, gandeste de unul singur..
Sunt si liber..daca vreau..sunt tot ce mi am dorit: spirit ludic si desfatare..de azi sunt stilul intruchipat..stilul propriu!!
Ma regasesc doar in hainele cu taieturi futuriste…imi plac doar materialele revolutionare..texturi de sarutat si culori care sa ti ia rasuflarea…acestea, dublate de noua mea tunsoare castron, de noile mele ganduri cu prelungiri de pompite si fire si unde radio…
Sunt eu! Minunea pe doua picioare..spasmul din ochii trecatorilor in zilele friguroase de toamna. si mi place cand cineva mi observa rama ochelarilor, sosetele cu modele traditionale copiate de la vechii apasi, dintii mei_ de ceva vreme rezultatul inalbirilor repetate cu o substanta de care fug multi.
Vai., dar sunt minunat!.. sunt asa un supra-om...sunt asa un supra-om…si am lumea asta de carne.. toata..la picioare..
Si pot mult..si merg mult (in masina mea care parca zboara si gandeste ca mine)..si sunt si bun…si ma adun in secundele de tensiune, si raspund cu bine si cu bun.. si empatizez…si divaghez intru bunatate si relaxare…
Daa,!! si stiu si sa vorbesc cum trebuie..sa sustin discutii...sa ripostez elegant. Cand cineva ma ia de brat..si mi reproseaza ceva..n ai sa vezi infoiere si imbufnare…atunci sunt mai cald...atunci dau mai bine la camera..
Imi place stilul meu.. e modalitatea mea de a spune puntin, folosindu ma de atatea si atatea chestii…
Dar stai..nu e invers?adica nu e cumva: spune mult folosindu te de putin???
Intriga..
Tacerea asta mata…
Asta da ceatza cu stil, asta da carma rupta..
cate minute de tacere sa am??!? hei!...stop..nefericire mestecata instant si inghitita usor ..stilissimo..


Sunt un porumbel amarat, imbracat de voie de nevoie in paun infoiat. si cred in transformari, am stilul in buzunare si ma prefac ca mi e bine – o pilula pe zi.

Porumbelul este pasărea cea mai larg răspândită în Europa. Corpul porumbelului are formă de fus, aerodinamică. Pe corp are pene, fulgi şi puf produse de piele. Penele au rădăcina înfiptă in piele. Fulgii sunt mai scurţi, au axa mai flexibilă şi acoperă tot corpul.
Paunul este originar din India.