marți, 28 octombrie 2008
2007m
"dragule, trei cuviunte si trei inspirari. cateva clipiri alaturi de stalpi...multe oase...cateva din multele, unele drepte..altele cu mutatii...oasele tale-mi vorbesc despre mine. am cautat in mine ce ai tu pentru mine. am gasit destul/destule..nenumarate simili-tudini, ati-tudini, lovituri. cand ai sa-mi spui ca ma ai pentru tine, pentru tine, pentru tine...si nu drept invatacel??!....si cand ai sa ma faci sa ma sorb singur de dor? ce simt acum nu e dor...pt ca nu-mi imaginez dorul ca pe ceva ce-si cere drepturile in urma a ceva traitt... ce simt acum e vis de ape. si spun ape, stiind ce dor iti este tie de alge, nisipuri si pini, fraze urlatoare, nesarate vanturi, vase fructate si maini neobosite.....si stiu ca nu vrei ca visul sa fie concav, usor, ca o femeie usoara ce-si cere drepturile sau isi cedeaza dreptul la intra-, pentru paine si sare.... du-ma!....du-ma unde ai sa stii...nu-mi mai spune...doar tu-mi mentionai ca multe din cele ce au loc intre noi...n-au raspunsuri...sunt asa..necunoscute... da-mi ce vrei, nu-mi lua nimic. ce am, am pentru mine. mai bine fa-ma "tu"...si profita de tot.,de tot...simplitatea din mine nu e intamplatoare, nu are culoare../..ea merge pana acolo unde totul se divide. si asta da simplitate(!)...asta da! imi place ....si nu tine de concepte si studiu, de cerinte si cizelare.. tine de fragezimea situatiei, de momentul ala..de nimicuri... doar este una dintre surse.. complex sau nu..cel de langa noi simte ca-i fug de sub picioare covoarele de lana si lame, mobila turquoise... daca sunt azi cecea ce sunt, e pentru ca tu m-ai facut asa.. si mi-ar placea sa spun asta...cu atitudine atemporala,cu sange pe buze... chiar m-as vedea..in noapte...ars de soarele de dupa...primit in templele de crudicizatore..cele din tine... sunt momente in care vreau sa-ti ating pulpele...sa te vad zvacnind langa mine...nu stiu cat de sexual...redundant...respectiv trivial...simt ca deja _alta e stacheta...si pot chiar sa-ti mangai talpile
vestala
Valuri de frig printre gandurile deja amortite de umbre si nori cu umbrele construite din praf si tesaturi de matase..
Campul vast si intins ca o placinta cu pojghita de borangic stralucitor…cateva ochiuri de apa care parca nici nu se mai clintesc in fata lui..ca nu mai vor ele insele…
Matragune inalte cat statura unui om..inganand in cor o piesa sigur roasa si incercata greu prin havy rotation…
In departare..huruiala unui tractor mai tractoras.
5 veste plecate in expeditie obligatorie…fara gulere si fara maneci..doar cat sa acopere trunchiul de lemn al nimanui.
Alerga si alerga…desprinse parca din fuga de razboi a lui tronky…disperate de sufocare, sufocate de ele insele si de ritmul impus…
La dreapta o pasare.
La stanga padurea de conifere..la o distanta de nemasurat..
Glande sudoripare puse la incercare..chiar si asa..nevazute..usor perceptibile..
Alergare sincron…dupa ele..o mare de femei miiiici si abia de luat in seama…roi de furnici – roiag.
Un vuiet si un urlet murmurat pe sub buze…
Pancarte pe care croitoresele subalterne au brodat:
VA VREM CHIAR DACA VOI NU NE VRETI!
VA VREM PE NOI!
SUNTETI MUST HAVE, ASA CA CEDATI!
…nori si miros de oase rupte in aerul curat - murdar de toamna aproximativ tarzie..
Veste asudand…si tot inainte..si tot inainte…fara se priveasca inapoi.. mai un tipat - cand matragunele uscate le zgariau suprafetele de stofa…mai o injuratura cand nimereau brusc intr un ochi de apa – clar ca lacrima de pe urma..
Femei disperate..neobosite..alergand dupa veste dorite doar in acest sezon…cine stie pentru cat si la ce supuse..
Cercul nu se inchide usor, nu am sfarsit pt aceasta mica interventie…
Undeva in lumea asta, la o fereastra vopsita cu alb, o bunica imbracata minunat ingana fara vlaga si cu regret: ‘vine sfarsitul…o sa vina..’
Norii de deasupra capului sustin cu greu o astfel de problema…e asa de simpla si atat de usor de defalcat…imi pare ca viata e facuta uneori din alb si milioane de alte nuantari pe care doar unii le percep..si ele-unele iau de a gata perceputele…si le fac plicuri de unica folosinta..din carton bio..
Mi e mila de acest obiect de imbracaminte scurt, fara maneci si fara guler, purtat de barbati pe sub haina si de femei peste bluza..
Campul vast si intins ca o placinta cu pojghita de borangic stralucitor…cateva ochiuri de apa care parca nici nu se mai clintesc in fata lui..ca nu mai vor ele insele…
Matragune inalte cat statura unui om..inganand in cor o piesa sigur roasa si incercata greu prin havy rotation…
In departare..huruiala unui tractor mai tractoras.
5 veste plecate in expeditie obligatorie…fara gulere si fara maneci..doar cat sa acopere trunchiul de lemn al nimanui.
Alerga si alerga…desprinse parca din fuga de razboi a lui tronky…disperate de sufocare, sufocate de ele insele si de ritmul impus…
La dreapta o pasare.
La stanga padurea de conifere..la o distanta de nemasurat..
Glande sudoripare puse la incercare..chiar si asa..nevazute..usor perceptibile..
Alergare sincron…dupa ele..o mare de femei miiiici si abia de luat in seama…roi de furnici – roiag.
Un vuiet si un urlet murmurat pe sub buze…
Pancarte pe care croitoresele subalterne au brodat:
VA VREM CHIAR DACA VOI NU NE VRETI!
VA VREM PE NOI!
SUNTETI MUST HAVE, ASA CA CEDATI!
…nori si miros de oase rupte in aerul curat - murdar de toamna aproximativ tarzie..
Veste asudand…si tot inainte..si tot inainte…fara se priveasca inapoi.. mai un tipat - cand matragunele uscate le zgariau suprafetele de stofa…mai o injuratura cand nimereau brusc intr un ochi de apa – clar ca lacrima de pe urma..
Femei disperate..neobosite..alergand dupa veste dorite doar in acest sezon…cine stie pentru cat si la ce supuse..
Cercul nu se inchide usor, nu am sfarsit pt aceasta mica interventie…
Undeva in lumea asta, la o fereastra vopsita cu alb, o bunica imbracata minunat ingana fara vlaga si cu regret: ‘vine sfarsitul…o sa vina..’
Norii de deasupra capului sustin cu greu o astfel de problema…e asa de simpla si atat de usor de defalcat…imi pare ca viata e facuta uneori din alb si milioane de alte nuantari pe care doar unii le percep..si ele-unele iau de a gata perceputele…si le fac plicuri de unica folosinta..din carton bio..
Mi e mila de acest obiect de imbracaminte scurt, fara maneci si fara guler, purtat de barbati pe sub haina si de femei peste bluza..
miercuri, 22 octombrie 2008
rochia - ruina
In camera vasta si aproape goala salasluieste doar vantul de toamna tarzie…el intra pe sub ferestrele mici si lemnoase, strambe si concave ca niste fatarnice..isi face loc pe langa mobilele carite si suparate, trecand pe deasupra masutei de toaleta ocupata-ochi de imperiul oglinzilor-mastodont via pudre via pomezi de gustat doar cand se cade…
Este un vant vanticel…cu miros de prune coapte si frunze de cedru..o boare de flori din gradina peluzica, renuntarea la torid si arid…
Este un vant care I sufleca manecile de la camasa in-gri-ji-ta, ii coboara poalele rochiei vaste pana la podelele ceruite, o duce pe sus, cu 2,5 km pe ora prin dormitoare si holuri si iar dormitoare…si o asaza stabil pe scaunelul motivat Indian din imensul dressing-room in care si a petrecut mai mult de jumatate plus unu din copilarie.
Isi plimba degetele curate prin parul castana si ofteaza usor.
De pe umerasul de pin, incalcit si alb, ii zambeste cald o rochie neterminata…cu valuri pe ea si cantec in ea, cu suflet de haina si puteri nesecate… si gri.
Se ridica, si cu miscari desprinse din picturi cuminti – renunta la tot si o imbraca.
Valuri de caldura ii inunda gatlejul, mainile ii cad amortite pe langa corp.
Deschide ochii…
Ochii ei vad realitatea, simt incorsetarea benefica a trupului ei trecut de primavara vietilor..
Constata cu o amortire de buze , ca rochia aceasta cu pori si margele, singura ei minune ramasa din timpurile de pace, e acum o cladire cu hornurile strambe si cotloanele neaerisite..e plina de funingine ca dupa un incendiu si are gauri in zid. Are gauri in zidul ce I construieste fatada – ma intreb oare daca stie cat costa o pereche de coarne de cerb care sa mascheze golurile de pe piept…
In ea se misca marea vasta si soarele ei de seara..mai are nevoie de cateva minute pentru a obisnui rochia-ruina cu aceasta carne si piele imbatranita…
Vrea liniste.
Ea este doamna T.
Dupa plecarea mea, va goli sticluta de culoarea malachitului, aflata intr una dintre casetele de lemn.
Va adormi singura.
Este un vant vanticel…cu miros de prune coapte si frunze de cedru..o boare de flori din gradina peluzica, renuntarea la torid si arid…
Este un vant care I sufleca manecile de la camasa in-gri-ji-ta, ii coboara poalele rochiei vaste pana la podelele ceruite, o duce pe sus, cu 2,5 km pe ora prin dormitoare si holuri si iar dormitoare…si o asaza stabil pe scaunelul motivat Indian din imensul dressing-room in care si a petrecut mai mult de jumatate plus unu din copilarie.
Isi plimba degetele curate prin parul castana si ofteaza usor.
De pe umerasul de pin, incalcit si alb, ii zambeste cald o rochie neterminata…cu valuri pe ea si cantec in ea, cu suflet de haina si puteri nesecate… si gri.
Se ridica, si cu miscari desprinse din picturi cuminti – renunta la tot si o imbraca.
Valuri de caldura ii inunda gatlejul, mainile ii cad amortite pe langa corp.
Deschide ochii…
Ochii ei vad realitatea, simt incorsetarea benefica a trupului ei trecut de primavara vietilor..
Constata cu o amortire de buze , ca rochia aceasta cu pori si margele, singura ei minune ramasa din timpurile de pace, e acum o cladire cu hornurile strambe si cotloanele neaerisite..e plina de funingine ca dupa un incendiu si are gauri in zid. Are gauri in zidul ce I construieste fatada – ma intreb oare daca stie cat costa o pereche de coarne de cerb care sa mascheze golurile de pe piept…
In ea se misca marea vasta si soarele ei de seara..mai are nevoie de cateva minute pentru a obisnui rochia-ruina cu aceasta carne si piele imbatranita…
Vrea liniste.
Ea este doamna T.
Dupa plecarea mea, va goli sticluta de culoarea malachitului, aflata intr una dintre casetele de lemn.
Va adormi singura.
Dilema unui porumbel rebel
Sunt un rebel! De azi chiar sunt un rebel..desi zambetul meu spune altceva, gandeste de unul singur..
Sunt si liber..daca vreau..sunt tot ce mi am dorit: spirit ludic si desfatare..de azi sunt stilul intruchipat..stilul propriu!!
Ma regasesc doar in hainele cu taieturi futuriste…imi plac doar materialele revolutionare..texturi de sarutat si culori care sa ti ia rasuflarea…acestea, dublate de noua mea tunsoare castron, de noile mele ganduri cu prelungiri de pompite si fire si unde radio…
Sunt eu! Minunea pe doua picioare..spasmul din ochii trecatorilor in zilele friguroase de toamna. si mi place cand cineva mi observa rama ochelarilor, sosetele cu modele traditionale copiate de la vechii apasi, dintii mei_ de ceva vreme rezultatul inalbirilor repetate cu o substanta de care fug multi.
Vai., dar sunt minunat!.. sunt asa un supra-om...sunt asa un supra-om…si am lumea asta de carne.. toata..la picioare..
Si pot mult..si merg mult (in masina mea care parca zboara si gandeste ca mine)..si sunt si bun…si ma adun in secundele de tensiune, si raspund cu bine si cu bun.. si empatizez…si divaghez intru bunatate si relaxare…
Daa,!! si stiu si sa vorbesc cum trebuie..sa sustin discutii...sa ripostez elegant. Cand cineva ma ia de brat..si mi reproseaza ceva..n ai sa vezi infoiere si imbufnare…atunci sunt mai cald...atunci dau mai bine la camera..
Imi place stilul meu.. e modalitatea mea de a spune puntin, folosindu ma de atatea si atatea chestii…
Dar stai..nu e invers?adica nu e cumva: spune mult folosindu te de putin???
Intriga..
Tacerea asta mata…
Asta da ceatza cu stil, asta da carma rupta..
cate minute de tacere sa am??!? hei!...stop..nefericire mestecata instant si inghitita usor ..stilissimo..
Sunt un porumbel amarat, imbracat de voie de nevoie in paun infoiat. si cred in transformari, am stilul in buzunare si ma prefac ca mi e bine – o pilula pe zi.
Porumbelul este pasărea cea mai larg răspândită în Europa. Corpul porumbelului are formă de fus, aerodinamică. Pe corp are pene, fulgi şi puf produse de piele. Penele au rădăcina înfiptă in piele. Fulgii sunt mai scurţi, au axa mai flexibilă şi acoperă tot corpul.
Paunul este originar din India.
Sunt si liber..daca vreau..sunt tot ce mi am dorit: spirit ludic si desfatare..de azi sunt stilul intruchipat..stilul propriu!!
Ma regasesc doar in hainele cu taieturi futuriste…imi plac doar materialele revolutionare..texturi de sarutat si culori care sa ti ia rasuflarea…acestea, dublate de noua mea tunsoare castron, de noile mele ganduri cu prelungiri de pompite si fire si unde radio…
Sunt eu! Minunea pe doua picioare..spasmul din ochii trecatorilor in zilele friguroase de toamna. si mi place cand cineva mi observa rama ochelarilor, sosetele cu modele traditionale copiate de la vechii apasi, dintii mei_ de ceva vreme rezultatul inalbirilor repetate cu o substanta de care fug multi.
Vai., dar sunt minunat!.. sunt asa un supra-om...sunt asa un supra-om…si am lumea asta de carne.. toata..la picioare..
Si pot mult..si merg mult (in masina mea care parca zboara si gandeste ca mine)..si sunt si bun…si ma adun in secundele de tensiune, si raspund cu bine si cu bun.. si empatizez…si divaghez intru bunatate si relaxare…
Daa,!! si stiu si sa vorbesc cum trebuie..sa sustin discutii...sa ripostez elegant. Cand cineva ma ia de brat..si mi reproseaza ceva..n ai sa vezi infoiere si imbufnare…atunci sunt mai cald...atunci dau mai bine la camera..
Imi place stilul meu.. e modalitatea mea de a spune puntin, folosindu ma de atatea si atatea chestii…
Dar stai..nu e invers?adica nu e cumva: spune mult folosindu te de putin???
Intriga..
Tacerea asta mata…
Asta da ceatza cu stil, asta da carma rupta..
cate minute de tacere sa am??!? hei!...stop..nefericire mestecata instant si inghitita usor ..stilissimo..
Sunt un porumbel amarat, imbracat de voie de nevoie in paun infoiat. si cred in transformari, am stilul in buzunare si ma prefac ca mi e bine – o pilula pe zi.
Porumbelul este pasărea cea mai larg răspândită în Europa. Corpul porumbelului are formă de fus, aerodinamică. Pe corp are pene, fulgi şi puf produse de piele. Penele au rădăcina înfiptă in piele. Fulgii sunt mai scurţi, au axa mai flexibilă şi acoperă tot corpul.
Paunul este originar din India.
luni, 20 octombrie 2008
ceva vechi si ceva nou
"dragule, trei cuviunte si trei inspirari. cateva clipiri alaturi de stalpi...multe oase...cateva din multele, unele drepte..altele cu mutatii...oasele tale-mi vorbesc despre mine. am cautat in mine ce ai tu pentru mine. am gasit destul/destule..nenumarate simili-tudini, ati-tudini, lovituri. cand ai sa-mi spui ca ma ai pentru tine, pentru tine, pentru tine...si nu drept invatacel??!....si cand ai sa ma faci sa ma sorb singur de dor? ce simt acum nu e dor...pt ca nu-mi imaginez dorul ca pe ceva ce-si cere drepturile in urma a ceva traitt... ce simt acum e vis de ape. si spun ape, stiind ce dor iti este tie de alge, nisipuri si pini, fraze urlatoare, nesarate vanturi, vase fructate si maini neobosite.....si stiu ca nu vrei ca visul sa fie concav, usor, ca o femeie usoara ce-si cere drepturile sau isi cedeaza dreptul la intra-, pentru paine si sare.... du-ma!....du-ma unde ai sa stii...nu-mi mai spune...doar tu-mi mentionai ca multe din cele ce au loc intre noi...n-au raspunsuri...sunt asa..necunoscute... da-mi ce vrei, nu-mi lua nimic. ce am, am pentru mine. mai bine fa-ma "tu"...si profita de tot.,de tot...simplitatea din mine nu e intamplatoare, nu are culoare../..ea merge pana acolo unde totul se divide. si asta da simplitate(!)...asta da! imi place ....si nu tine de concepte si studiu, de cerinte si cizelare.. tine de fragezimea situatiei, de momentul ala..de nimicuri... doar este una dintre surse.. complex sau nu..cel de langa noi simte ca-i fug de sub picioare covoarele de lana si lame, mobila turquoise... daca sunt azi cecea ce sunt, e pentru ca tu m-ai facut asa.. si mi-ar placea sa spun asta...cu atitudine atemporala,cu sange pe buze... chiar m-as vedea..in noapte...ars de soarele de dupa...primit in templele de crudicizatore..cele din tine... sunt momente in care vreau sa-ti ating pulpele...sa te vad zvacnind langa mine...nu stiu cat de sexual...redundant...respectiv trivial...simt ca deja _alta e stacheta...si pot chiar sa-ti mangai talpile
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
