ninive cucerit

.....sunt atatea de lamurit in viata mea, incat , daca incerc sa ma adun, pot sa scot 5-10 cuvinte, din care sa se inteleaga ca, daca vreau sa ma destainui, nu am ce sa spun. cu toate astea, vad in ochii mei omul, ala cu probleme de bebe, vaca, ce nu se poate abtine din a gusta florile din peluza ritz-ului, curva ce se vinde, obosita la coltul de strada cel mai expus, barbatul adevarat, dar tacut si inhibat, dar care murmura pe sub mustata ceva de genul "pot si eu, si chiar mai bine...".lumea se invarte, cu o viteza pe care eu, fara sa vreau o interpretez si raportez la viteza altora, never a mea!!
ce daca sunt slab?!?.. asta spunea si cezar cand statea intins intre fructe, cu mana sub cap si cu gandurile expuse in fata degetelor de la picioare... ce daca sunt slab cu mine?!??... era constient ca in fata altora, el parea barbatul care stia ce poate si cat. dar fata de el, ..o, fata de el, nu se putea ridica pe piedestal, nu putea sa se umfle in pene (penele de flamingo sunt atat de gustoase,,), nu putea sa stea dezbracat si sa se priveasca multumit...
lupta cu acele creaturi din fata ta, amagirea ca ele sunt intotdeauna cu un cap mai mici decat tine... crezul ca la un moment dat le vei birui, mofturile si grimasele frontale, ..toate, sunt doar in capul tau, departe de gandirea celor multi, care fac din mobilierul de gradina-salon pedrino, din guma de mestecat- lunete de tras in ciori prapadite si suiste, din mine-tine..
numai cand ma gandesc la noptile de altadata, pline de pudra si smog, licori si ochi domestici care atunci cand ma scrutau stiam ca -mi vor sufletul si nu mana, numai cand....dar ce pot face eu plapandul ca sa schimb asta si sa readuc aia...nimic, nada, niente. chiar si nothing.
lupii au aripi azi, iar eu nici macar blana de vulpe nu mai posed...