ceremonia cadourilor

vom discuta in cele ce urmeaza, pe marginea craciunului ce se apropie cu pasi marunti, imbracat in sarbatoarea copilariei, mirosind a mere coapte si vanilie. pentru a contura tabloul, vom aminti despre fotoliul vechi al bunicii, despre draperiile cu frunze de artar si funde rosii, de camara pregatita sa fie devastata de maini de gospodina si copii furisandu se.

nu vom trece cu vederea masa ce troneaza in mijlocul incaperii principale, masa ce asteapta sa fie gatita in ajun, cu brad proaspat , nuci si tacamuri argintii, cu portelanuri zugravite manual,…

e atat de bine sa intretii un vis, sa l strangi buchet in mintea ta de copil si sa i dai frau liber atunci cand toti ai tai rostesc intrun glas: copii, puteti deschide cadourile! …cadouri ce vin firesc, din dorinta Mosului de a face fericit personajul de poveste din tine, cadouri ce se daruiesc tinand seama de "practic" si de "natural"..

privit in oglinda, craciunul actual, cel pe care incercam sa ni l explicam de fiecare data, craciunul contemporan, ne priveste de undeva din camera de comanda a tehnologiei, toate ingredientele unei sarbatori emotionante fiind trecute prin filtrul glam, fashion, deconstruit, alternativ. ne place sa ne sarbatorim craciunul in locuri dintre cele mai nefiresti: o insula, un hangar, un club de noapte, un gang… avem impresia ca fara costume inspirate din povestile manga, nu vom putea gusta licorile mixate de "artistii alcoolului" invitati la petreceri… cadourile pe care le cumparam pentru altii sunt tehnologice, reci, impregnate cu arome chimice, dictate de inventii noi, de trendul international care stie ce vrem..

ornamentele bradului de craciun, tacamurile si jucariile - toate tin cont de ultima tendinta, de culoarea-vedeta impusa pe piata, de materiale si forme nenaturale, dintre cele mai nastrusnice… hainele cu care ne dorim sa petrecem craciunul sunt cautate indelung, rasfoind colectii ale designerilor din plastic, haine fabricate din fibre tehno, cu taieturi si volumetrii de remarcat…

suntem pregatiti sa ne sarbatorim sfarsitul de an in medii caustice, minimaliste, cu mobilier impracticabil si mancare tinuta in capsule frigorifice. ne plac exploziile controlate, sub forma de bombe miniaturale, cutii ce explodeaza… avem impresia ca valorile s-au strans toate intr un recipient, au fost mixate, si din acest mix a rezultat o anti valoare postmoderna. impresia este uneori o certitudine, un gol in stomac sau chiar o parere de rau. nostalgia fie cu voi!

…si luati aminte: prajiturile bunicii, jucariile din lemn si material textil, bradul cumparat in ghiveci, masa cu asternut alb si tacamuri traditionale, lumanarile de culoarea untului si hainele decente si curate_ toate acestea sarbatoresc un craciun adevarat! restul e doar tehnologie si tendinta.. si inregimentare. hmm.. si pentru aceasta forma de sarbatoare, termenul "craciun", nu este cel mai potrivit.

sarbatori fericite!